CUPRINS
CINE A FOST STEPHEN HAWKING?
Stephen Hawking a fost un fizician teoretician, cosmolog și autor englez, fiind considerat unul dintre cei mai mari fizicieni cosmologi contemporani. A devenit cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul găurilor negre, cosmologiei și radiației Hawking.
NAȘTEREA ȘI FAMILIA
La 8 ianuarie 1942, în Oxford, Anglia, s-a născut Stephen William Hawking, la 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei. Inițial părinții săi au locuit în nordul Londrei, dar în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Oxford era considerat un loc mai sigur de a avea copii și prin urmare s-au mutat aici. În 1950, când avea 8 ani, familia sa s-a mutat la St. Albas, 30 de kilometri nord de Londra.
EDUCAȚIA
Timp de 3 ani, între 1950-1953, Stephen Hawking a urmat școala din St. Albans pentru fete, deoarece băieții erau admiși după vârsta de 10 ani.
Între anii 1953-1959, Stephen Hawking urmează tot scoala St. Albans, pentru baieti de această dată. În 1959 câstigă o scolarizare la Colegiul Oxford; vechiul colegiu al tatălui său. Stephen Hawking a vrut să studieze matematica, deși tatăl său ar fi preferat medicina. Matematica nu a fost disponibilă la Oxford, așa că a urmat fizica.
În 1962, după trei ani și fără prea multă stradanie, Stephen Hawking a absolvit cu onoruri Colegiul Oxford, fiind primul din generația sa. Dupa ce a absolvit la Oxford, el și-a petrecut o perioadă scurtă de timp studiind petele solare la Observatorul Colegiului Oxford. Cu toate acestea, el și-a dat repede seama că e mai interesat de teorie decât de observație, și a lasat Oxford pentru Trinity Hall, Cambridge, unde a studiat pentru un timp sub îndrumarea lui Fred Hoyle, cel mai distins astronom englez al vremii.
În 1965, Stephen Hawking a participat la un curs al matematicianul englez Roger Penrose, care elaborase recent o lucrare inovatoare pe tema singularității spațio-temporale (evenimente în care legile fizicii par să se rupă). Hawking a devenit reenergizat și angajat cu o vigoare reînnoită în studiul astronomiei teoretice și cosmologice, în special în domeniul găurilor negre și singularității. El va colabora mai târziu cu Penrose la mai multe lucrări importante cu privire la aceste subiecte.
Cu ajutorul soției sale, și cu al îndrumătorului său de doctorat, Dennis Sciama, Stephen Hawking și-a finalizat doctoratul și a devenit cercetator și, mai târziu, membru al corpului de cercetatori al Gonville și Caius College, Cambridge.
BOALA ȘI VIAȚA PERSONALĂ
La scurtă vreme după ce a ajuns la Cambridge, în 1963, Stephen Hawking a început să aibă primele simptome ale sclerozei amiotrofice laterale (ALS) sau boala lui Lou Gehrig, un tip de boala a neuronului motor, care în cele din urmă îi va afecta tot controlul neuromuscular. Deși medicii au prezis (incorect, după cum s-a dovedit) că Stephen Hawking nu va supraviețui mai mult de doi sau trei ani, el și-a pierdut treptat utilizarea brațelor, picioarelor și vocea, până când a fost aproape complet paralizat și tetraplegic.
În 1965, Stephen Hawking s-a căsătorit cu Jane Wilde. Cei doi au avut impreuna trei copii: Robert (1967), Lucy (1969) și Timothy (1979).
În 1974 Stephen Hawking se află în imposibilitatea de a se hrăni sau a coborâ din pat, iar discursul său a devenit atât de neinteligibil încat putea fi înțeleas numai de către persoane care l-au cunoscut bine.
În 1985 Stephen Hawking s-a imbolnavit de pneumonie și a suferit o intervenție de traheotomie, care l-a lăsat în imposibilitatea de a vorbi, deși cu toate că o varietate de prieteni și binevoitorii au colaborat la construirea unui dispozitiv care i-a permis să scrie pe un calculator cu mișcări mici ale corpului, și apoi să vorbească ceea ce a scris, folosind un sintetizator de voce.
În 1991 Stephen Hawking s-a despartit de sotia sa, ca urmare a presiunii cauzate de faima marelui fizician, dar și din cauza agravării dizabilității cauzată de ALS. Hawking s-a căsătorit, în 1995, cu asistenta lui, Elaine Mason.
În 2006, Stephen Hawking divorțează de cea de-a doua sotie, Elaine Mason, pe fondul zvonurilor neconfirmate de abuz fizic.
În 2003, Stephen Hawking s-a imbolnavit din nou grav de pneumonie, evitand recuperarea, aruncându-se tot mai accentuat în muncă.
ACTIVITATEA DE CERCETARE
La sfârșitul anilor ’60, Hawking împreună cu colegul și prietenul sau, Roger Penrose, au aplicat un nou model de complex matematic, care l-au creat din Teoria Generală a Relativitații a lui Albert Einstein, în cercetarile lor.
În 1970, calculele celor doi, au dus la elaborarea primei teoreme a singularității. Această teoremă ne furnizează un set suficient de condiții pentru existența singularității în spațiu și timp și, de asemenea, a sugerat că spațiul și timpul ar fi luat naștere în urma Big Bang-ului și că acestea se vor sfârși în găuri negre. În fapt, Hawking a inversat ideea lui Penrose, cum că crearea unei găuri negre ar duce în mod obligatoriu la o singularitate, dovedind că a fost o singularitate care a dus la crearea universului în sine.
În colaborare cu Brandon Carter, Werner Israel și David Robinson, Stephen Hawking a furnizat o dovadă matematică pentru asa-numita "No-Hair Theorem" a lui John Wheeler, cum că orice gaură neagră este descrisă în întregime de către cele trei proprietăți (masa, momentul cinetic și sarcina electrică), și a propus cele patru legi ale mecanicii găurilor negre, similare cu cele patru legi clasice ale termodinamicii. Din analiza emisiilor de raze gamma, el a sugerat, de asemenea, că gaurile primordiale sau "găurile negre mini" ar fi fost formate dupa Big Bang.
În 1974, Stephen Hawking și Iacov Bekenstein au arătat că găurile negre nu sunt de fapt complet negre, și că acestea ar trebui să creeze și să emită termic particule sub-atomice, cunoscute astăzi ca radiația Hawking, până când în cele din urmă își epuizează energia și se evaporă. Acest lucru a dus la așa-numitul "Paradox al Informației" sau "Paradoxul lui Hawking", prin care informația fizică (ceea ce înseamnă identitatea și proprietățile particulelor distincte), pare a fi complet pierduta în univers, în contradicție cu legile acceptate ale fizicii. Hawking a apărat acest paradox împotriva argumentelor lui Leonard Susskind și a altora timp de treizeci de ani, până în 2004, cand și-a schimbat spectaculos ideile despre găurile negre. Cercetarile lui Hawking au dus la o faimă și celebritate considerabila. La vârsta de 32 de ani, a fost ales ca unul dintre cei mai tineri membri ai Societatii Regale.
Stephen Hawking a continuat liniile de cercetare legate de explozia găurilor negre, teoria corzilor și nașterea găurilor negre din galaxia noastră. Munca sa a indicat din ce în ce necesitatea unificării relativității generale și teoria cuantică într-o teorie atotcuprinzătoare a gravitației cuantice, cunoscută ca "Teoria Totului", în special dacă explicam ce s-a întâmplat cu adevărat în momentul Big Bang-ului. Încă din 1974, teoria sa cu privire la emisia Radiației Hawking a găurilor negre a fost, probabil, una dintre primele exemple de teorie care a sintetizat vreodata, cel puțin într-o anumită măsură, mecanica cuantică și relativitatea generală. Printre nenumărate alte investigații științifice urmărite de Hawking de-a lungul anilor enumerăm: studiul cosmologiei cuantice, inflația cosmică, producția heliului în universuri anizotrope de tip Big Bang, cosmologia „large N, matricea densității universului, topologia și structura universului, universuri copii, încărcătura cuantică și entropia, natura spațiului și timpului, săgețile timpului, spuma cuantică, supergravitatie, gravitația cuantică euclidiană, gravitația hamiltoniană, teoriile gravitatiei Brans-Dicke și Hoyle-Narlikar, radiația gravitațională, holografie, simetria timpului și găuri de vierme.
CARIERA ȘI DISTINCȚII
Între anii 1968-1973, Stephen Hawking s-a alăturat echipei din cadrul Institutului de Astronomie din Cambridge, unde a început să aplice legile termodinamicii asupra gaurilor negre prin intermediul unei matematici foarte complicate. În 1973 a parasit Institutul de Astronomie, Departamentul de Matematică Aplicată și Fizică Teoretică.
Stephen Hawking a fost numit profesor Lucassian de matematică la Universitatea Cambridge în 1979, post ce l-a deținut timp de 30 de ani, până la pensionare.
Stephen Hawking a fost numit Comandor al Ordinului Imperiului Britanic (CBE) în 1982.
Stephen Hawking este numit Companion de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic (CBE) în 1989. A acumulat doisprezece diplome de onoare, precum și multe alte premii si medalii, printre care Premiul Albert Einstein, cel mai prestigios din fizica teoretică.
Stephen Hawking se pensionează în 2009 din poziția sa de profesor de matematică al Universității Cambridge. În același an, a fost decorat cu Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai înaltă distincție civilă din Statele Unite ale Americii.
PUBLICISTICĂ
Stephen Hawking a devenit cunoscut pentru publicul larg în 1988, după ce a publicat primul său best-seller, "O scurtă istorie a timpului". Opiniile lui Stephen Hawking cu privire la existența lui Dumnezeu au făcut obiectul a numeroase dezbateri, în momentul publicarii acestei cărti, în care el se gandea că descoperirea unei „Teorii a Totului”, ne-ar permite să "cunoaștem ce este în mintea lui Dumnezeu".
În 2001, Stephen Hawking publică o noua carte, "Universul într-o coajă de nucă".
În 2004, Stephen Hawking a inversat dramatic una dintre afirmațiile sale controversate anterioare, cu privire la găurile negre (care distrug tot ceea ce cade în ele și că nu se pot recupera informații dintr-o gaură neagră), susținând ca noile descoperiri ar putea ajuta la rezolvarea așa-numitului "Paradox al informației". În noua sa definiție despre găurile negre, orizontul evenimentului nu este atât de bine conturat, și o gaura neagra nu poate ascunde complet tot în ea din exterior, îmbrățișand conceptul de multivers, pentru a ajuta la explicarea conservării informației în găurile negre.
În 2005, Stephen Hawking publica încă o carte despre istoria timpului, "O mai scurtă istorie a timpului".
În cartea sa din 2010, "The Grand Design", Stephen Hawking afirmă fără echivoc inexistența lui Dumnezeu: "creația spontană este motivul pentru care există mai degrabă ceva decât nimic; De ce există universul?; De ce noi existam? Nu este necesar să-l invocam pe Dumnezeu pentru a pune un univers în mișcare", schimbându-și astfel ideile pe care le avea cu peste 20 de ani în urmă, în care susținea existența lui Dumnezeu. Hawking mai afirmă că fizica moderna ca stiință nu trebuie să lase niciun loc lui Dumnezeu în ecuația apariției Universului, iar stiința poate explica singură originea tuturor lucrurilor. Probabil că Hawking a uitat ca doctorii care l-au diagnosticat cu ALS, i-au mai dat doar 2-3 ani de viața, însa a ajuns să supravețuiască, desigur într-o stare avansată a bolii, zeci de ani după diagnostic, lucru pe care stiința nu l-a prea putut explica.
În 2014, Stephen Hawking lansează înca o carte, „Starmus”, în care vorbește despre primul festival Starmus din 2011. În prefața noii sale cărți, Hawking a facut un comentariu cu privire la basonul Higgs, în care a explicat că la niveluri foarte înalte de energie, bosonul Higgs – particula subatomică extrem de căutată de cercetători – ar putea deveni atât de instabilă încât ar determina colapsul spaţiului şi timpului. Cuvintele sale au zguduit comunitatea ştiinţifică: nu pentru că sunt eronate, ci din cauza celebrităţii lui Hawking, suficient de mare pentru a declanşa îngrijorări publice masive, în contextul în care acceleratorul de particule de la Geneva este în renovare, cu scopul de a i se mări puterea.
MOARTEA LUI STEPHEN HAWKING
Stephen Hawking, fizician teoretician și cosmolog de renume mondial, a încetat din viață la vârsta de 76 de ani, pe 14 martie 2018, în Cambridge, Regatul Unit. Moartea sa a fost un moment de profundă tristețe pentru comunitatea științifică și pentru întreaga lume.
Stephen Hawking a trăit cu o formă rară și progresivă de scleroză laterală amiotrofică (ALS), o boală neurodegenerativă care i-a fost diagnosticată în 1963 și care i-a afectat treptat mobilitatea și capacitatea de vorbire. Cu toate acestea, el a continuat să facă cercetări și să contribuie semnificativ la domeniul fizicii teoretice chiar și în ciuda condiției sale de sănătate extrem de dificilă.
Moartea lui Stephen Hawking a reprezentat pierderea unui geniu și a unei personalități excepționale în lumea științei. Contribuțiile sale la înțelegerea universului, în special în domeniul găurilor negre și al radiației Hawking, au influențat în mod semnificativ direcția cercetărilor în fizica teoretică și cosmologie. Este amintit ca unul dintre cei mai mari gânditori și comunicatori ai științei din ultimul secol.
Contribuția lui Stephen Hawking la fizică teoretică și cosmologie este remarcabilă. A elaborat teoria radiației Hawking, demonstrând că găurile negre pot emite radiație și se pot evapora. A contribuit la înțelegerea originii Universului și a propus teoria M, o teorie a întregului univers. Cu toate că a suferit de boala ALS, cercetările sale au avut un impact semnificativ, iar popularizarea științei sale a inspirat mulți să se apropie de complexitatea cosmosului.