1942 La 8 ianuarie, în Oxford, Anglia, s-a născut Stephen William Hawking, la 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei. A fost un fizician teoretician, cosmolog și autor englez, fiind considerat unul dintre cei mai mari fizicieni cosmologi contemporani. Inițial părinții săi au locuit în nordul Londrei, dar în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Oxford era considerat un loc mai sigur de a avea copii și prin urmare s-au mutat aici.
1950 Când avea 8 ani, familia sa s-a mutat la St. Albas, 30 de kilometri nord de Londra.
1950-1953 Timp de 3 ani, Stephen a urmat școala din St. Albans pentru fete, deoarece băieții erau admiși după vârsta de 10 ani.
1953-1959 În această perioadă, urmează tot scoala St. Albans, pentru baieti de această dată.
1959 Câstigă o scolarizare la Colegiul Oxford; vechiul colegiu al tatălui său. Stephen a vrut să studieze matematica, deși tatăl său ar fi preferat medicina. Matematica nu a fost disponibilă la Oxford, așa că a urmat fizica.
1962 După trei ani și fără prea multă stradanie, Hawking a absolvit cu onoruri Colegiul Oxford, fiind primul din generația sa. Dupa ce a absolvit la Oxford, el și-a petrecut o perioadă scurtă de timp studiind petele solare la Observatorul Colegiului Oxford. Cu toate acestea, el și-a dat repede seama că e mai interesat de teorie decât de observație, și a lasat Oxford pentru Trinity Hall, Cambridge, unde a studiat pentru un timp sub îndrumarea lui Fred Hoyle, cel mai distins astronom englez al vremii.
1963 La scurtă vreme după ce a ajuns la Cambridge, Hawking a început să aibă primele simptome ale sclerozei amiotrofice laterale (ALS) sau boala lui Lou Gehrig, un tip de boala a neuronului motor, care în cele din urmă îi va afecta tot controlul neuromuscular. Deși medicii au prezis (incorect, după cum s-a dovedit) că Hawking nu va supraviețui mai mult de doi sau trei ani, el și-a pierdut treptat utilizarea brațelor, picioarelor și vocea, până când a fost aproape complet paralizat și tetraplegic.
1965 Crucial, în acest an, Stephen a participat la un curs al matematicianul englez Roger Penrose, care elaborase recent o lucrare inovatoare pe tema singularității spațio-temporale (evenimente în care legile fizicii par să se rupă). Hawking a devenit reenergizat și angajat cu o vigoare reînnoită în studiul astronomiei teoretice și cosmologice, în special în domeniul găurilor negre și singularității. El va colabora mai târziu cu Penrose la mai multe lucrări importante cu privire la aceste subiecte.
Un alt punct de cotitură în viața lui, a avut loc tot în acest an, atunci cand s-a căsătorit cu Jane Wilde. Cei doi au avut impreuna trei copii: Robert (1967), Lucy (1969) și Timothy (1979). Cu ajutorul ei, și cu al îndrumătorului său de doctorat, Dennis Sciama, Hawking și-a finalizat doctoratul și a devenit cercetator și, mai târziu, membru al corpului de cercetatori al Gonville și Caius College, Cambridge.
1968-1973 În această perioadă s-a alăturat echipei din cadrul Institutului de Astronomie din Cambridge, unde a început să aplice legile termodinamicii asupra gaurilor negre prin intermediul unei matematici foarte complicate. La sfârșitul anilor ’60, Hawking împreună cu colegul și prietenul sau, Roger Penrose, au aplicat un nou model de complex matematic, care l-au creat din Teoria Generală a Relativitații a lui Albert Einstein, în cercetarile lor.
1970 În acest an, calculele celor doi, au dus la elaborarea primei teoreme a singularității. Această teoremă ne furnizează un set suficient de condiții pentru existența singularității în spațiu și timp și, de asemenea, a sugerat că spațiul și timpul ar fi luat naștere în urma Big Bang-ului și că acestea se vor sfârși în găuri negre. În fapt, Hawking a inversat ideea lui Penrose, cum că crearea unei găuri negre ar duce în mod obligatoriu la o singularitate, dovedind că a fost o singularitate care a dus la crearea universului în sine.
În colaborare cu Brandon Carter, Werner Israel și David Robinson, el a furnizat o dovadă matematică pentru asa-numita "No-Hair Theorem" a lui John Wheeler, cum că orice gaură neagră este descrisă în întregime de către cele trei proprietăți (masa, momentul cinetic și sarcina electrică), și a propus cele patru legi ale mecanicii găurilor negre, similare cu cele patru legi clasice ale termodinamicii. Din analiza emisiilor de raze gamma, el a sugerat, de asemenea, că gaurile primordiale sau "găurile negre mini" ar fi fost formate dupa Big Bang.
1973 A parasit Institutul de Astronomie, Departamentul de Matematică Aplicată și Fizică Teoretică.
1974 Hawking se află în imposibilitatea de a se hrăni sau a coborâ din pat, iar discursul său a devenit atât de neinteligibil încat putea fi înțeleas numai de către persoane care l-au cunoscut bine.
Tot în acest an, Hawking și Iacov Bekenstein au arătat că găurile negre nu sunt de fapt complet negre, și că acestea ar trebui să creeze și să emită termic particule sub-atomice, cunoscute astăzi ca radiația Hawking, până când în cele din urmă își epuizează energia și se evaporă. Acest lucru a dus la așa-numitul "Paradox al Informației" sau "Paradoxul lui Hawking", prin care informația fizică (ceea ce înseamnă identitatea și proprietățile particulelor distincte), pare a fi complet pierduta în univers, în contradicție cu legile acceptate ale fizicii. Hawking a apărat acest paradox împotriva argumentelor lui Leonard Susskind și a altora timp de treizeci de ani, până în 2004, cand și-a schimbat spectaculos ideile despre găurile negre. Cercetarile lui Hawking au dus la o faimă și celebritate considerabila. La vârsta de 32 de ani, a fost ales ca unul dintre cei mai tineri membri ai Societatii Regale.
1979 A fost numit profesor Lucassian de matematică la Universitatea Cambridge, post ce l-a deținut timp de 30 de ani, până la pensionare.
1982 Hawking a fost numit Comandor al Ordinului Imperiului Britanic (CBE).
1985 În acest an s-a imbolnavit de pneumonie și a suferit o intervenție de traheotomie, care l-a lăsat în imposibilitatea de a vorbi, deși cu toate că o varietate de prieteni și binevoitorii au colaborat la construirea unui dispozitiv care i-a permis să scrie pe un calculator cu mișcări mici ale corpului, și apoi să vorbească ceea ce a scris, folosind un sintetizator de voce.
1988 Hawking a devenit cunoscut pentru publicul larg, după ce a publicat primul său best-seller, "O scurtă istorie a timpului". Opiniile lui Hawking cu privire la existența lui Dumnezeu au făcut obiectul a numeroase dezbateri, în momentul publicarii acestei cărti, în care el se gandea că descoperirea unei „Teorii a Totului”, ne-ar permite să "cunoaștem ce este în mintea lui Dumnezeu".
1989 În acest an este numit Companion de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic (CBE). A acumulat doisprezece diplome de onoare, precum și multe alte premii si medalii, printre care Premiul Albert Einstein, cel mai prestigios din fizica teoretică.
1991 Hawking s-a despartit de sotia sa, ca urmare a presiunii cauzate de faima marelui fizician, dar și din cauza agravării dezabilității cauzată de ALS.
Stephen a continuat liniile de cercetare legate de explozia găurilor negre, teoria corzilor și nașterea găurilor negre din galaxia noastră. Munca sa a indicat din ce în ce necesitatea unificării relativității generale și teoria cuantică într-o teorie atotcuprinzătoare a gravitației cuantice, cunoscută ca "Teoria Totului", în special dacă explicam ce s-a întâmplat cu adevărat în momentul Big Bang-ului. Încă din 1974, teoria sa cu privire la emisia Radiației Hawking a găurilor negre a fost, probabil, una dintre primele exemple de teorie care a sintetizat vreodata, cel puțin într-o anumită măsură, mecanica cuantică și relativitatea generală. Printre nenumărate alte investigații științifice urmărite de Hawking de-a lungul anilor enumerăm: studiul cosmologiei cuantice, inflația cosmică, producția heliului în universuri anizotrope de tip Big Bang, cosmologia „large N, matricea densității universului, topologia și structura universului, universuri copii, încărcătura cuantică și entropia, natura spațiului și timpului, săgețile timpului, spuma cuantică, supergravitatie, gravitația cuantică euclidiană, gravitația hamiltoniană, teoriile gravitatiei Brans-Dicke și Hoyle-Narlikar, radiația gravitațională, holografie, simetria timpului și găuri de vierme.
1995 Hawking s-a căsătorit cu asistenta lui, Elaine Mason.
2001 Publica o noua carte, "Universul intr-o coaja de nuca".
2003 Hawking s-a imbolnavit din nou grav de pneumonie, evitand recuperarea, aruncându-se tot mai accentuat în muncă.
2004 În acest an, Hawking a inversat dramatic una dintre afirmațiile sale controversate anterioare, cu privire la găurile negre (care distrug tot ceea ce cade în ele și că nu se pot recupera informații dintr-o gaură neagră), susținând ca noile descoperiri ar putea ajuta la rezolvarea așa-numitului "Paradox al informației". În noua sa definiție despre găurile negre, orizontul evenimentului nu este atât de bine conturat, și o gaura neagra nu poate ascunde complet tot în ea din exterior, îmbrățișand conceptul de multivers, pentru a ajuta la explicarea conservării informației în găurile negre.
2005 Publica înca o carte despre istoriea timpului, "O mai scurtă istorie a timpului".
2006 Divorțează de cea de-a doua sotie, Elaine Mason, pe fondul zvonurilor neconfirmate de abuz fizic.
2009 Hawking se pensionează din poziția sa de profesor de matematică al Universității Cambridge. În același an, a fost decorat cu Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai înaltă distincție civilă din Statele Unite ale Americii.
2010 În cartea sa, "The Grand Design", el afirmă fără echivoc inexistența lui Dumnezeu: "creația spontană este motivul pentru care există mai degrabă ceva decât nimic; De ce există universul?; De ce noi existam? Nu este necesar să-l invocam pe Dumnezeu pentru a pune un univers în mișcare", schimbându-și astfel ideile pe care le avea cu peste 20 de ani în urmă, în care susținea existența lui Dumnezeu. Hawking mai afirmă că fizica moderna ca stiință nu trebuie să lase niciun loc lui Dumnezeu în ecuația apariției Universului, iar stiința poate explica singură originea tuturor lucrurilor. Probabil că Hawking a uitat ca doctorii care l-au diagnosticat cu ALS, i-au mai dat doar 2-3 ani de viața, însa a ajuns să supravețuiască, desigur într-o stare avansată a bolii, zeci de ani după diagnostic, lucru pe care stiința nu l-a prea putut explica.
2014 Hawking lansează înca o carte, „Starmus”, în care vorbește despre primul festival Starmus din 2011. În prefața noii sale cărți, Hawking a facut un comentariu cu privire la basonul Higgs, în care a explicat că la niveluri foarte înalte de energie, bosonul Higgs – particula subatomică extrem de căutată de cercetători – ar putea deveni atât de instabilă încât ar determina colapsul spaţiului şi timpului. Cuvintele sale au zguduit comunitatea ştiinţifică: nu pentru că sunt eronate, ci din cauza celebrităţii lui Hawking, suficient de mare pentru a declanşa îngrijorări publice masive, în contextul în care acceleratorul de particule de la Geneva este în renovare, cu scopul de a i se mări puterea.
2018 La 14 martie, in locuinta sa din Cambridge, Stephen Hawking, s-a stins din viata, la varsta de 76 de ani.