Horca sau Horka, a fost un titlu folosit de triburile maghiare în secolele IX și X. Potrivit împăratului bizantin Constantin Porfirogenet din De administrando imperio, Horca avea autoritate judiciară. Cu toate acestea, în alte surse, termenul Horca a fost aplicat unui lider militar (cum ar fi Bulcsú, care a condus forțele maghiare la bătălia de la Lechfeld).
Cu siguranță, la un moment dat în secolul al X-lea, titlurile horka și gyula au devenit similare, horca având autoritate în Transdanubia de Vest și gyula în Transilvania în est. În surse ulterioare, cuvântul apare doar ca nume propriu.
Potrivit cronicii Gesta Hungarorum, Horca era fiul lui Tühütüm. Horca la randul său a avut doi fii, pe Gyula si pe Zombor. Într-un fel sau altul, Horca apare ca următorul în conducerea Transilvaniei, după tatăl sau, Tühütüm.
A fost bunicul tânărului Iula, conducătorul Transilvaniei, care a fost întemniţat de regele Ştefan I al Ungariei.
