Nicolae Mavrogheni era un grec originar din insula Paros din cicladele greceşti. Dragoman (interpret) al marelui kapudan (amiral) al flotei otomane, Nicolae Mavrogheni a fost desemnat pe tronul Tării Româneşti de către Inalta Poartă, precum toti domnii fanariotii.
Marea boierime l-a primit în domnie cu ostilitat parcă intuind politica fiscala a lui Nicolae Mavrogheni, care va impune contributii grele stapânilor de moşie laici şi ecleziastici, menajând in acelaşi timp tarănimea, meşteşugarii şi mica boierime.
La un an de la înscăunarea lui Nicolae Mavrogheni, a izbucnit, in 13/24 august 1787, războiul ruso- turc din 1787-1792. Austria, aliata neîncrezătoare a Rusiei, a declarat la rândui ei război Portii (în 9 februarie 1788), a ocupat laşul (in 8/19 aprilie 1788), temporar a pus stăpanire, în Valahia, pe mănăstirile fortificate Sinaia, Cozia şi Tismana, Tările Române devenind astfel teatrul operatiunilor militare ale războiului devenit acum ruso-austro-turc.
In vremea primei administratii militare austriece în Moldova (1787-1791), Nicolae Mavrogheni, impins de turci, a pătruns in Moldova, unde a obtinut câteva victorii pe valea Trotuşului şi lângă Vaslui (în mai 1788). Armata austriacă a pătruns la rândul ei in Tara Romănească, dar a fost obligată să se retraga, in urma infrangerii administrate de Nicole Mavrogheni in pasul Buzăului (in 12 august 1788).
Tot pe teritoriul tarii, la Mărtineşti, lângă Râmnicu Sărat, armata rusă condusă de printul Aleksandr Vasilievici Suvorov a zdrobit, in anul următor (in 11/22 septembrie 1789), oastea otomană comandată de marele vizir (prim sfetnic al sultanului) Hassan paşa. "Teatrul" de război a continuat şi in noiembrie 1789, când trupele imperiale austriece conduse de printul Frederick Josias de Saxa-Coburg au intrat in Bucureşti (in 10 ale lunii), cu intentia vădită de a anexa teritoriile românesti deja controlate. Planurile le-au fost insă dejucate de tulburarile din Tările de Jos şi Ungaria, precum şi de preocupările provocate de izbucnirea, in 14 iulie 1789, a Revolutiei franceze.
Detestat de marea boierime, duşmănit de marele vizir, excentric in comportare (circula în capitală intr-o trăsură trasă de doi cerbi cu coarnele aurite), Nicolae Mavrogheni a fost decapitat în 28 august/8 septembrie 1790, guvernarea revenind primei administratii militare austriece in Tara Românească (noiembrie 1789-iulie 1791), care se instalase deja în tară. Nicolae Mavrogheni este ctitorul bisericii mănăstiri bucureştene care-i poartă numele (1786).
In 1787, Mihai Cantacuzino (1723-cca 1793) a sfârşit redactarea Ghenealoghiei familiei Cantacizinilor, document valoros cu vădit interes istoric.
In martie 1791, in timpul primei administratii militare austriece in Tara Românească (1789-1791) va fi trimisă la curtea imperială de la Viena, adresată lui Leopold II de Habsburg (1790-1792) o petitie redactata de corifeii Şcolii Ardelene, Samuil Micu (1745-1806), Petru Maior (1756-1821), Gheorghe Şincai (1754-1816); Supplex Libellus Valachorum - "cel mai important act politic al românilor din Transilvania in cursul Secolului al XVIII-lea" (David Prodan) - cerea, in numele românilor ardeleni, egalitate în drepturi cu celelalte "natiuni" (maghiari, saşii, secui) din Transilvania şi reprezentare proportională în Dieta tarii. Dieta Transilvaniei va respinge însă petitia (in 9 august 1791).
