Grigore Ghica era fiul lui Gheorghe Ghica, fondatorul dinastiei Ghica, şi domn în Moldova (1658-1659) şi în Tara Româneascã (1659-1660).
Când tatal sau a fost mazilit (destituit) în septembrie 1660, i-a luat locul cu sprijinul influentului Constantin Cantacuzino, fost mare postelnic (avusese aceasta functie pe toate durata domniei lui Matei Basarab <1632-1654>). Cel caruia domnul îi spunea ca "te tiu în loc de parinte", va fi însa executat pentru "hiclenie" (tradare) (în 30 decembrie 1663), în urma intrigilor marilor boieri Stroe Leurdeanu si Dumitreşcu Cantacuzino, respectiv, cuscrul ei nepotul postelnicului. Fiii acestuia din urma, viitorul savant Constantin Cantacuzino stolnicul (cca 1640-1716) şi viitorul domn Srban Cantacuzino (1679-1688), s-au refugiat în Moldova. Uciderea fostului mare Postelnic a declansat conflictul dintre partidele boieresti ale Cantacuzinilor şi Bălenilor (conduci de Stroe Leurdeanu).
Catre sfârşitul anului 1664, în urma unei politici duplicitare - a participat, împreuna cu domnul Moldovei, Eustratie Dabija (1661-1665), la campania otomana din Austria (vara lui 1664),intreţinând în acelasi timp relatii secrete cu imperialii habsburgi, "defectiune" ce ar fi contribuit la înfrangerea lui Fâzîl Ahmed pasa Köprülü, marele vizir (înalt demnitar cu functia de prim sfetnic al Sutanului) (1661-1676) -, Grigore Ghica a fost nevoit se se refugieze în Transilvania, apoi să călătorească în Occident (Polonia, Austria, Italia), unde a pledat pentru reluarea tronului.
În cele din urma, a obtinut din nou domnia, cu bani, tot de la turci, aflându-se pe tronul Ţării Românesti în primavara lui 1772. Boierii Cantacuzini, marii beneficiari politici ai răstimpului dintre cele doua domnii, mai ales în vremea lui Antonie din Popeşti (1669-1672), omul lor, au fost persecutati cumplit, chiar stolnicul Constantin Cantacuzino fiind închis din porunca lui Grigore Ghica si surghiunit apoi de turci în insula Creta.
În urma plangerilor Cantacuzinilor pribegi si a bătaliei pierdute de turci la Hotin (în 10-11 noiembrie 1673), cetate aflată pe Nistru, domnul Tarii Românesti a fost mazilit (destituit) de catre otomani, care însa i-au crutat viata. Ce se întamplase? În cursul confruntarii de la Hotin turcii constataseră "defectiunea" atat a domnului Moldovei, Stefan Petriceicu (domnia din 1672-1673), trecut la "inamicul" polon, marele hatman Jan Sobieski (viitor rege loan III al Poloniei, 1674-1696, si "salvator" al Vienei, 1683), cat si "indolenţa" lui Grigore Ghica, "prins" de catre poloni (de fapt constituindu-se prizonier).
În 8 iunie 1668, în vremea lui Radu Leon (1665- 1669), scaunul mitropolitan a fost mutat oficial de la Târgovişte la Bucuresti. În 1673, este tipărită la Uniev (în Polonia) Psaltirea sfantului proroc David, traducere versificată, realizata de Dosoftei, mitropolit al Moldovei (1671-1674, 1575-1786). Psaltirea reprezinta cea dintai scriere în versuri în limba româna, iar Dosoftei poate fi considerat primul poet "naþional" român.
