Albanez de origine, din părtile grecesti, Gheorghe Ghica este fondatorul dinastiei Ghica, care a domnit, în mai multe randuri, în Moldova si în Tara Românească.
Negustor fiind, ajuns în Moldova în timpul lui Vasile Lupu (1634-1653), Gheorghe Ghica este numit de catre domn capuchehaie (reprezentant sau agent diplomatic) la Istanbul. Mentinut în functie de catre Gheorghe Stefan (1653-1658), profita de relatiile întretinute la Înalta Poarta, şi, în martie 1658, la mazilirea (destituirea) lui Gheorghe Stefan, obtine domnia Moldovei (1658-1659).
In luna noiembrie a anului 1659, la numirea lui Ştefăniţă Lupu (1659-1661) pe tronul Moldovei, mazilitul Gheorghe Ghica este "mutat" de catre Poarta otomana în Tara Româneascã (1659-1660), unde îi urmeazã antiotomanului domn Mihail Radu <Mihnea III> (1658-1659).
In aprilie-mai 1660, Constantin Srban, fostul domn al Ţării Românesti (1654-1658), sprijinit de Gheorghe Rákóczi II (1648-1660), principele Transilvaniei, încearcã se reia domnia, intra în Bucureşti (în 11 mai), fiind în cele din urma înfrant de trupele turco-tătare venite în ajutorul lui Gheorghe Ghica. Cu toate acestea, cel din urma este mazilit în toamna anului 1660, fiind înlocuit cu fiul sau, Grigore Ghica (1660-1664, 1672-1673).
Din ordinul Sultanului, Gheorghe Ghica mute capitala de la Târgovişte, devastatã de turco-tătari, la Bucureşti.
