Mihail Radu, pe numele sau adevarat Mihnea (al III-lea, in ordine cronologicã), a ajuns pe tronul valah ca urmare a participarii unor detaşamente ale lui Constantin Serban (1654-1658, mai/iun. 1660), domnul Ţării Româneşti, şi ale lui Gheorghe Stefan (1653-1658), domnul Moldovei, la campania principelui transilvanean Gheorghe Rákóczi II (1648-1660) în Polonia (ianuarie-iulie 1657), ambii domni feloni ("hicleni") fiind maziliţi (depusi) de Poarta otomana în 28 februarie/10 martie si, respectiv, 3/13 martie 1658.
Ajuns, cu assentimentul Înaltei Portii, pe tronul de la Târgovişte (în 23 februarie/5 martie), Mihail Radu a reorganizat armata ţării (în special dorobantii, ostasi lefegii pedeştrii) si a sprijinit răscumpărarea, contra vrerii stăpânilor feudali , a unor satete din rumânie (serbie). Aceste masuri au fost luate în vederea organizarii unei insurecţii antiotomane, proiect militar pe care politica "realista" a marii boierimi l-a respins, domnul fiind chiar obligat să-i însoţească pe turci într-o expeditie în Transilvania, contra lui Gheorghe Rákóczi II (iulie 1658).
"Hiclenii" vor plati însa cu capul, 30 de mari boieri pro-otomani fiind executati în cursul unui ospăţ (25 iunie 1659). Odata delestat de opozitia nobiliara, Mihail Radu a declansat, în 12 septembrie 1659, revolta antiotomană. Precum cel pe care-l admira, Mihai Viteazul, în noiembrie 1594, Mihail Radu a ucis creditorii turci, sositi pentru plata, la chemarea domnului însusi. Apoi, oastea lui Mihail Radu a început ofensiva pe linia Dunarii, cucerind, în stanga marelui fluviu, Giurgiu si Brãila, arzand, de cealalta parte, Nicopole şi Rusciuc.
În fata iminentei represaliilor otomane, Mihail Radu a încheiat, la Târgu Mures, un tratat de alianţă cu Gheorghe Rákóczi II (în 24 septembrie/4 octombrie 1659). In urma acestei întelegeri valaho- transilvănene, Constantin Serban, şi el aliat al principelui Transilvaniei (înca din iulie 1655), se angaja sa nu mai revendice tronul Ţării Româneşti, solicitand în schimb ajutor militar pentru ocuparea scaunului Moldovei, unde va fi şi instalat, cu ajutor valah, însã pentru scurt timp (domnia din octombrie-noiembrie 1659).
Întors în ţară, desi victorios la Frăţeşti (13/23 noiembrie 1659), Mihail Radu a trebuit în cele din urme sa se retrage, în fata superiorităţii numerice a invadatorului otoman, în Transilvania. A murit în 6 aprilie 1660, la Satu Mare, în timpul unui banchet, poate otravit de catre Constantin Serban însusi, care, asa cum am vazut, pierduse tronul Moldovei. L-a urmat, în noiembrie 1659, Gheorghe Ghica (1659- 1660), pus de turci.
Printre "ispravile" lui Radu Mihnea consemnam uciderea carturarului Udrişte Năsturel (cca 1596-1659). Implicat în activitatea tipografiilor de la Govora si Târgovişte, Udrişte a fost autor de versuri, epigrama (12 stihuri) de la stema Molitvenicului (carte de ritual ortodox) de la Govora (1635) constituind întâile versuri slavone cunoscute. Udrişte a tradus, din slavona în româneste, romanul Varlaam ei Ioasaf care face apologia creştinismului (de fapt o prelucrare din secolul al VIII-lea, atribuite sfantului loan Damaschin, a legendei lui Buddha).
