Constantin Serban era fiu nelegitim (natural) al lui Radu Serban (oct. 1601, 1602-1610, 1611). Constantin Serban, zis "Cânul", a fost mare serdar (dregator cu atributii militare) sub Matei Basarab (1632-1654), care l-a "însemnat" la nas, bănuindu-l că-i vrea tronul. Victimele "însemnării" erau socotite nedemne de a domni.
Ajuns domn cu sprijinul lui Gheorghe Rákóczi II (1648-1660), principele Transilvaniei, Constantin Serban a fost confruntat cu răscoala dorobanţilor (ostasi lefegii pedeştrii, recrutati din randul ţăranilor liberi si al orăşenilor, inarmati cu sabii şi pusti) şi a seimenilor (ostasi mercenari pedeştrii, recrutati în Peninsula Balcanica, înarmati cu pusti primitive cu cremene), începute în luna martie 1654, cu o luna inainte de disparitia lui Matei Basarab. Mişcarea, provocata de incercarea domniei şi a boierimii de a-i asimila tăranilor dependenti, a căpătat proportii populare, când, în februarie 1655, seimenilor, dorobanţilor şi rosilor (curteni călăreţi asimilati slujitorilor domnesti) li s-au alăturat ţărani şi orăşeni. Răsculaţii erau condusi de marele paharnic (dregator personal al domnul cu atribuþii de chelar) Hrizea din Bogdănei, ruda cu cãrturarul Udrişte Năsturel (cca 1596-1659), fratele doamnei Elina, sotia lui Matei Basarab. Constantin Serban a facut apel la Transilvania, Moldova si Poarta otomana. Hrizea, popularul domn proclamat de insurgenti, a fost înfrant pe rand de catre oastea trimisa de Gheorghe Rákóczi II (lupta de la Şoplea din 16/26 iunie 1655), apoi de catre Constantin Serban (lupta de la Călugăreni din septembrie 1655). Între cele doua bătălii, în iulie 1655, Serban Constantin şi Gheorghe Rákóczi II au încheiat un tratat de aliantă la Târgovişte.
În urma participãrii unor corpuri de oaste valahe şi moldave la campania lui Gheorghe Rákóczi II în Polonia (ianuarie-iulie 1657), Înalta Poarte a-a ,"depus" mai întai pe principele transilvan (în noiembrie 1657), aceeasi Dieta destituitoare realegându-l în ianuarie 1658. Au urmat apoi Constantin Serban si Gheorghe Stefan (1653-1658), maziliţi (destituiţi) în 28 februarie/10 martie şi, respectiv, 3/13 martie 1658.
În urma tratatului de alianţă dintre Gheorghe Rákóczi II şi domnul valah Mihail Radu <Mihnea III> (1658-1659), document semnat în 24 septembrie/4 octombrie 1659, Constantin Serban a renunþat la pretentiile sale asupra tronului Ţării Româneşti, revendicându-l în schimb pe cel al Moldovei, unde a şi fost instalat cu ajutor transilvanean, însa pentru scurt timp (domnia din octombrie-noiembrie 1659).
În aprilie-mai 1660, dupa moartea fostului domn Radu Mihail (survenita în 6 aprilie 1660), Constantin Serban a facut o încercare de a redobândi tronul Ţării Românesti, cu ajutorul lui Gheorghe Rákóczi II. In 11 mai se afla la Bucuresti, fiind în cele din urma silit sa se retraga în fata trupelor turco-tătare, care-l sprijineau pe Gheorghe Ghica (1659-1660) . In timpul domniei lui Constantin Serban a început construirea bisericii de pe "dealul podgorenilor", actuala catedrala a Patriarhiei din Bucuresti, terminata în 1668, în timpul domniei lui Radu Leon (1665-1669).
Constantin Urban a fost, pentru scurt timp, si domn al Moldovei (octombrie-noiembrie 1659, ianuarie-februarie 1661).
