Fiu natural al lui Pătraşcu cel Bun (1554-1557), Petru a stat pe tronul Ţării Româneşti timp de doi ani, între cele două domnii ale lui Mihnea „Turcitul" (1577- 1583, 1585-1591).
Porecla „Cercel" îi vine de la podoaba din ureche, probabil după moda efeminată a ultimului Valois, Henric III (1374-1589), şi a favoriţilor săi mignons. De altfel, înainte de a dobândi domnia la Istanbul, poliglotul Petru peregrinase prin Occident (Austria, Italia, Franţa), cu speranţa creării unei opinii favorabile în ceea ce priveşte utilitatea instalării sale pe tronul Ţării Româneşti. Periplul occidental i-a fost util, sprijinul diplomatic - mai cu seamă francez - astfel obtinut ajutându-l să ajungă pe tron, însă şi „preţul" unor sume imense plătite la Inalta Poartă otomană.
Sporirea haraciului (tributului), ajuns la 125.000 de galbeni, precum şi cheltuielile edilitare şi somptuare au atras o fiscalitate apăsătoare. Nemulţumirile populaţei şi ale boierimii, iritată de masurile de inspiraţie apuseană luate de domn, i-au fost, în cele din urmă, lui Petru, fatale. Petru a reconstruit şi mărit curtea domnească din Târgovişte, fiind ctitorul unei monumentale biserici paraclis (capelă), de plan în cruce greacă, decorată cu pictură în 1702, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714).