Petru este fiul cel mai mare al lui Mircea Ciobanul (1545-1554, 1558-1559). Ajuns pe tron la o vârstă fragedă (de unde porecla .cel Tânăr"), domnia lui Petru se confundă cu ,regenta" mamei sale Ana, fica lui Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546), redutabila Doamnă Chiajna. Intriganta, apriga, şi lipsita de scrupule Mi irci0aia eroina naratiunii superioare" Doamna Chiajna (1860) a lui Alexandru Odobescu (1834-1895)- ne-ar putea duce cu gândul la contemporana ei Ecaterina de Medicis (1519-1589), principal personaj politic al regatului Frantei, instigatoarea masacrului de la Saint-Barthélemy (1572). inca de la urcarea pe tron, tânărul print se vede confruntat, precum tatăl său, cu reactia boierilor pribegi veniti din Transilvania, ostili domnilor pro-otomani. în toamna anului 1559, dupå o primă infrângere la Româneşti, Petru şi Doamna Chiajna, sprijiniti de turci, înving pe boierii hicleni" (trădători) în luptele de la Şerpăteşti şi Boian.
Eliminarea unor boieri pribegi, reveniti, la insistentele Chiajnei, în ţară, mărirea fiscalităţii, impusă de un domn "tributar" exigenţelor Semilunei, precum şi amestecul ,,Mircioaiei" în afaceri matrimoniale europene, au contribuit la căderea în dizgraţie atât a "regentei" mame, cât şi a fiului, „pârât" Porţii de către un alt ,,tutelat", Ioan Sigismund Zápolya, rege ,,ales" al Ungariei (în realitate principe al Transilvaniei) (1540- 1551, 1556-1571), şi de către influentul ,,bizantin" Mihai Cantacuzino „Şeytan-oglu" (1515-1578), întemeietorul ramurii româneşti a Cantacuzinilor. Drept care Petru este chemat la Constantinopol, mazilit (destituit), închis şi, în cele din urmă, surghiunit, împreună cu mama sa, în Asia Mică. Din 13 mai 1563 datează primul document cunoscut emis de judeţul (cârmuitorul) şi pârgarii (membrii sfatului de conducere) oraşului Bucureşti. Petru cel Tânăr este ctitorul mănăstirii Plumbuita, pe pe râul Colentina (Bucureşti), a cărei construcţie a început în 1560 şi s-a terminat sub Mihnea Turcitul (1577-1583, 1585-1591).
