Fiul natural al lui Radu cel Mare şi frate vitreg cu Radu de la Afumaţi, Radu Bădica este unul dintre domnitorii "uitaţi" ai Ţării Româneşti. Nu există multe date despre el, iar cele ce au apărut sunt contradictorii. A condus Ţara Românească doar trei luni, între noiembrie 1523 – ianuarie 1524. Deşi a domnit doar trei luni, Radu Bădica a reuşit să păstreze ordinea în ţară şi, mai ales, a reuşit să nu lase ţara pe mâna turcilor.
Bădica-Radu voievod, așa cum el însuși se intitula în acte, este probabil văr al domnului Neagoe Basarab, sau, după ipoteze, fiu nelegitim al domnitorului Radu cel Mare.
Singura informație sigură a familiei sale o dă un act din 16 iulie 1538 dat de Radu Paisie prin care întărește lui Drăghici spătarul, fratelui său Udriște marele vistier din Mărgineni și vărului lor primar Vintilă comisul satele Viișoara și Tiha (probabil Tiia, sat astăzi dispărut, situat în apropierea localității Saelele) din Teleorman, „[...]pentru că le-au fost vechi și drepte ocine, dedine, de la bunicul lor Badea vornic, ci au fost pierdute de Bădica ce s-a ridicat domn” . Conform a ceea ce rezultă din acest act se poate trage concluzia că „Bădica ce s-a ridicat domn” era rudă apropiată cu Familia Craioveștilor, prin Badea vornic (poate chiar fiu al acestuia, sau chiar el însuși), bunicul dinspre mamă a celor trei boieri din Mărgineni pomeniți, dar și moștenitor, sau împroprietărit de Neagoe Basarab cu satul Viișoara, proprietate personală a domnitorului, care figurează printre daniile acestuia către mănăstirea Cutlumus, moșie ulterior revenită călugărilor, apoi iar revendicată și obținută de urmașii banilor din Coiani ca drepte ocine la sfârșitul veacului.
