CONDUCĂTORI

Vladislav I

Vladislav I (1325-1377)

1325 În acest an se pare că s-a născut Vladislav I, cunoscut și sub numele de Vlaicu Vodă. A fost domn al Țării Românești între 1364 și cca. 1377. A fost fiul lui Nicolae Alexandru și al Klárei Dobokay (care provenea dintr-o familie de nobili maghiari) și frate al voievodului Radu I. Vladislav a acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude Amlașul, Severinul și Făgărașul.  Se pare că tot în vremea domniei sale, Chilia a revenit Țării Românești.

1365 Deși s-a aflat, încă de la urcarea pe scaun sub amenințarea permanentă a coroanei angevine, în acest an, printr-o proclamație regală, Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea. Relațiile rămân încordate și, înainte să aducă la supunere pe voievodul Țării Românești, Ludovic I al Ungariei și-a îndreaptat lovitura asupra țarului bulgar de la Vidin, Ivan Alecksadăr, cumnatul lui Vladislav. Cucerirea cetății de scaun și îndepărtarea familiei domnitoare din această țară au condus la constituirea Banatului Bulgariei aservit coroanei maghiare, care a dorit să-l transforme într-un punct de sprijin al ofensivei catolice, atât asupra ținuturilor de la nord de Dunăre cât și în Balcani.

1368 În acest an, pe langa titlurile moștenite, si-l va adăuga și pe acelea de Ban de Severin. În plan economic, dă la 20 ianuarie un privilegiu pentru negustorii brașoveni, vama percepută mărfurilor – tricesima (a 30-a parte din valoarea transportului); este primul voievod al Țării Românești care bate monedă – ducații de argint plus o monedă secundară: banii.

Tot în acest an, când, Vladislav a refuzat să se alăture regelui maghiar spre a-i consolida stăpânirea asupra Vidinului, soarta Țării Românești a fost hotărâtă. Oștile maghiare au înaintat pe două direcții: dinspre Vidin spre Severin și dinspre nord, din Transilvania spre sud-vest, de unde veneau trupele conduse de voievodul Nicolae Lackfi. Operațiunea preconizată nu a dat rezultatele așteptate. În noiembrie, Vlaicu a învins pe râul Ialomița, în apropiere de Târgoviște, oastea voievodului transilvănean.

1369 După victoria de pe Ialomița, voievodul Țării Românești devine arbitrul situației din țaratul Vidinului, unde după o intervenție armată cerută de localnici va obține, la 29 august, eliberarea lui Ivan Alecksadăr și reconstituirea statului temporar ocupat de trupele maghiare. În contextul noii situații Ludovic recunoștea, în schimbul prestării formale a jurământului de vasalitate, toate titlurile și posesiunile lui Vlaicu, fără ca prin aceasta tensiunile politice dintre cele două state sa slăbească. Își adaugă si titlul de Duce de Făgăraș.

Numele lui Vlaicu Vodă este asociat și cu primele conflicte româno-turcești desfășurate în 1369. El a participat alături de regele Ludovic la o luptă cu oști ale sultanului Murad și țarului de Târnovo, Ivan Alecksadăr.

1370 Participarea sa la lupta pentru triumful ortodoxiei la nordul Dunării se va materializa prin consacrarea, la Severin, a celui de-al doilea scaun mitropolitan muntean și prin susținerea călugărului de origine greacă Nicodim, creatorul tradiției monastice la nord de Dunăre. Lui Vladislav i se atribuia Vodița, lângă Severin, fundație anterioară anului 1375 și Biserica Domnească din Curtea de Argeș.

1371 Ulterior, oastea sa va fi prezentă la Cirmen (Cernomen) alături de trupe bizantine și sârbești, fără a putea dobândi victoria.

1374 Prin unul din cele mai vechi documente din Țara Românească (document original, în limba slavă, pe pergament) Vladislav I dăruiește ctitoriei sale (Mănăstirea Vodița) trei sate, venitul domnesc de la opt pescării de la Dunăre și alte bunuri. Documentul este păstrat la Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale din București.

1377 Se pare ca în acest an, Vladislav I s-a stins din viață. Este scuccedat la tron de fratele sau, Radu I.

2014 La 28 aprilie, la 650 de ani de la începutul domniei lui Vladislav I, Banca Națională a României a pus în circulație, în atenția colecționarilor, o emisiune monetară de aur, având titlul de 900‰ formată dintr-o monedă rotundă cu valoarea nominală de 100 de lei, cu diametrul de 21 mm, greutatea de 6,452 g. A fost emisă într-un tiraj de 250 de exemplare.[1]

 

 

Bibliografie:

1 - Vladislav I, ro.wikipedia.org - accesat la data de 28.06.2014