13?? Nu se cunoaște anul în care s-a născut Nicolae Alexandru. A fost domn al Țării Românesti, fiul și succesorul lui Basarab I Întemeietorul.
1352 După moartea tatălui sau, urcă pe tronul Țării Românesti. Alexandru a fost asociat la domnie înca din 1342, fapt ce trebuie să-l fi ajutat să continue politica de consolidare a puterii domnești inițiată de predecesorul său.
1355 Relațiile cu regatul ungar din vremea lui Ludovic I de Anjou sunt restabilite pe fondul luptei comune împotriva dominației tătare la est de Carpați. La 10 februare, regele Ungariei confirmă întelegerea cu Nicolae Alexandru prin care domnului Țării Românesti (Ungro-Vlahiei) i se recunoștea stăpânirea Banatului de Severin în schimbul acceptării suzeranitații maghiare.
1358 Coroana Ungariei revine la vechea politică de restaurare a dominației directe la sud de Carpați, acordand negustorilor brașoveni dreptul de liberă trecere pentru negoțul lor (privilegiul din 28 iunie 1358) prin Țara Românească (culoarul Siret-Ialomița), spre centrele comerciale danubio-pontice. Acesta este momentul ales de Nicolae Alexandru pentru a-și manifesta, un an mai târziu, intențiile suverane de conducator al unui stat de sine stătător (independent).
1359 In acest an, Alexandru dispune nerecunoașterea privilegiului acordat negustorilor brașoveni, asumarea titlului de domn „autocrat”, întemeierea Mitropoliei Țării Românești, instituție ecleziastică direct legată de Constantinopolul ortodox, celalalt centru de legitimitate spirituală a lumii medievale, alături de catolica Romă.
Asadar, în acest an, Alexandru înființează, la Campulung, prima mitropolie a Țării Românesti recunoscută de catre Patriarhia din Constantinopol și sinodul patriarhal. Primul mitropolit al Țării Românesti a fost Iachint (Hyakinthos) de Vicina.
1360 Confruntarile politice balcanice, întretinute atât de statul sârb, cât și de țaratul bulgar, amenințat acum și de realul pericol otoman, l-au împins pe Nicolae Alexandru la alianțe matrimoniale cu cei doi vecini sud-dunareni: pe Anca o căsătorește cu împaratul Ștefan Uros V, fiul puternicului Ștefan Uros IV (Dusan), cel care se autoproclamase în 1346, „împarat al sârbilor și grecilor <bizantini>; cam tot pe atunci o „dă” pe Ana vărului ei Ivan Alecksadar, deci nepot al lui Basarab I (prin mama sa Teodora) -, însa devenit mai apoi prim și ultim („grație” turcilor) țar de Vidin.[1]
Până la sfârșitul domniei lui Nicolae Alexandru se pare că nu s-au ameliorat raporturile dintre el și regele ungar, căci imediat după urcarea pe tron a fiului său, Vladislav I, Ludovic îl apostrofează afirmând că a urmat „obiceiurile rele” ale tatălui său.[2]
1364 La 16 noiembrie, domnitorul Nicolae Alexandru s-a stins din viață. În timpul domniei lui Alexandru s-au încheiat lucrările la biserica domnească cu hramul „Sfantul Nicolae” din Curtea de Arges, importantul edificiu de tip cruce greacă înscrisă, cu fațadele alcătuite din straturi alternate de piatră și de caramidă.
Nicolae Alexandru a fost primul domn român care a facut danii la Muntele Athos (mănăstirea Cutlumuz). Raposatul domn se odihnește, ca și tatăl său, în biserica, astăzi disparută, a cetății domnești de la Campulung („Mănăstirea Negru Vodă” de astăzi).[1]
Bibliografie:
1 - Radu Lungu, Domintori și Principi ai Țărilor Române, Editura Paideia, București, 2010;
2 - Nicolae Alexandru, ro.wikipedia.org - accesat la data de 27.06.2014
