CINE A FOST PERICLE?
Pericle a fost un important om de stat, general și orator al Atenei antice, care a trăit în secolul V î.Hr. El a fost una dintre cele mai influente și remarcabile figuri politice din perioada de glorie a Atenei. Fiul lui Xanthippos și al lui Agariste, Pericle a fost un adept al democrației ateniene și a jucat un rol central în consolidarea și extinderea acesteia.
În calitate de strateg (lider militar) și politician, Pericle a promovat politici care au consolidat puterea și prestigiul Atenei. A fost un adept al politicii maritime și a condus Atena într-o serie de conflicte, inclusiv în timpul Războaielor Medice și în războiul peloponesiac împotriva Spartei.
Pe lângă cariera militară, Pericle a fost un orator talentat și a susținut discursuri memorabile, cum ar fi cele rostite în onoarea soldaților căzuți în luptă sau cele care promovau valorile democrației.
Pericle a fost, de asemenea, un susținător al artelor și a contribuit la înflorirea culturii și arhitecturii ateniene. A inițiat și supervizat construcția unor importante monumente, cum ar fi Partenonul de pe Acropole.
NAȘTEREA ȘI FAMILIA
În 490 î.Hr. se pare că s-a născut generalul, oratorul și omul de stat atenian Pericle. A fost fiul lui Xanthippos și al lui Agariste. Tatăl său a fost și el politician, în 479 î.Hr. fiind în fruntea flotei care a distrus ultimele rămășițe ale flotei regelui persan Xerxes după bătălia de la Mycale. Prin mama sa, Pericle se trăgea din vechea familie a Alcmeonizilor, aceasta fiind și nepoata unui mare conducător atenian, Clistene. A primit o educație aleasă.
TINEREȚEA
În 472 î.Hr., Pericle a avut o contribuție remarcabilă în domeniul cultural al Atenei. A condus corul pentru piesa lui Eschil intitulată "Persii". Această piesă dramatică reprezintă un eveniment important din istoria Greciei antice: Bătălia de la Salamina din 480 î.Hr., care a fost un punct de cotitură în Războaiele Medice.
"Persii" redă evenimentele și sentimentele care au însoțit conflictul dintre greci și persani, concentrându-se pe perspectiva persană. Eschil, unul dintre cei mai mari dramaturgi ai Greciei antice, prezintă în mod intens și dramatic momentul în care flota persană este înfrântă de către greci într-o confruntare navală crucială. Prin intermediul acestei opere, Eschil subliniază importanța mândriei, curajului și unității grecești în fața unei puteri aparent invincibile.
Prin implicarea lui Pericle în conducerea corului pentru această piesă, el a contribuit nu doar la promovarea culturii și artei ateniene, dar a și transmis un mesaj puternic despre importanța istoriei și a sacrificiului pentru apărarea democrației și a libertății. A fost o ocazie prin care cultura și politica s-au întrepătruns în Atena antică, subliniind importanța artei ca instrument de comunicare și educație pentru cetățeni.
REFORMAREA ATENEI
În 458 î.Hr. Pericle a fost ales pentru prima oară strateg și a condus neîntrerupt Atena între anii 443-429 î.Hr., luând o serie de măsuri pentru democratizarea cetății. În 451 sau 450 î.Hr., la propunerea sa, a fost adoptată o lege care prevedea că cetățenia poate fi acordată doar celor care au ambii părinți atenieni. Multe dintre funcțiile cetății erau trase la sorți. Acestea erau plătite, pentru ca orice cetățean să poată avea acces la ele.
Cu banii strânși în timpul lui Pericle s-au realizat marile construcții ale Atenei. Un decret votat în 450-449 autoriza Atena să scoată din tezaurul Ligii de la Delos sumele necesare pentru reconstruirea templelor distruse în timpul războaielor cu perșii. Aceștia lăsaseră în urma lor, când plecaseră în 479 î.Hr., numai ruine pe Acropole. Temistocle și Cimon, conducători ai Atenei, ridicaseră ziduri pentru a proteja cetatea. Pericle se gândește să facă din Acropole o bijuterie, care să arate lumii puterea Atenei.
El însuși a urmărit îndeaproape construcțiile, cerând planurile arhitectului, alegând materialele, vizitând șantierul. În 450, drept conducător al lucrărilor de pe Acropole a fost desemnat Phidias, care a fost un apropiat al lui Pericle.
MOARTEA
În 429 î.Hr., Pericle politicianul, oratorul și iubitorul de artă a murit, fiind înmormântat lângă Academie, unde Pausanias, un istoric antic, i-a văzut mormântul în anul 150. A lăsat în urma lui o Atena mai frumoasă, dar care va fi înfrântă de Sparta în războiul peloponesiac care tocmai începuseră în 431 î.Hr.
