319 î.Hr. Acesta se pare ca este anul in care s-a nascut Pirus sau Pyrrhus, vestitul rege, dintr-o tara din Peninsula Balcanica, Epir, aflata la nord de Grecia si la vest de Macedonia. Fiul unic al lui Aeacides. Mama sa, Phthia, era din Thessalia, iar matusa sa era vestita Olimpia, mama regelui macedonean Alexandru cel Mare.
Tatal sau s-a amestecat in luptele dintre urmasii lui Alexandru Macedon (diadohii), de partea Olimpiei, motiv pentru care micul print, de doi ani, a fost trimis la curtea regelui illyr Glaucos, casatorit cu o printesa epirota. Aici a stat 10 ani, primind o educatie aleasa. Dupa o incercare nereusita de preluare a tronului (intre timp tatal sau fusese omorat in luptele dintre diadohi), Pirus este trimis ostatic la Alexandria, la curtea lui Ptolemeu I Soter, regele Egiptului.
Alexandria era la acea vreme unul dintre cele mai vestite orase ale lumii, iar Pirus si-a desavarsit aici educatia, fiind favorit al Berenicei, sotia lui Ptolemeu. Aici a primit-o de sotie pe Antigona, fiica lui Berenice, care l-a ajutat sa-si recapete tronul.
297 î.Hr. Dupa doua decenii de pribegie, Pirus s-a intors in tara sa, ca rege impreuna cu Neoptlem al II-lea.
295 î.Hr. A ramas singur stapan, dupa ce Neoptolem incercase sa il otraveasca (dar a murit el insusi de mana lui Pirus). Dupa o serie de lupte, si-a consolidat domnia si a marit hotarele tarii, ajungand unul dintre cei mai puternici regi ai timpului sau.
La inceputul secolului al III-lea î.Hr. a izbucnit un conflict intre romani si locuitorii unei cetati puternice din sudul Italiei, Tarent. Aceasta a trimis soli la curtea lui Pirus pentru a-i cere ajutorul impotriva romanilor. Insufletit de ideea crearii unui imperiu in zona Mediteranei vestice, Pirus a acceptat cererea celor din Tarent.
280 î.Hr. In iulie, Pirus si-a demonstrat calitatile sale de militar in batalia de la Heracleea. Dupa ce legiunile romane si falanga epriota s-au confruntat in mai multe atacuri, Pirus a dat drumul elefantilor, pe care ii tinuse ascunsi pana atunci. Romanii nu mai vazusera asemenea animale uriase si au fost teribil infricosati. Au luat-o la fuga in dezordine, urmariti de cavaleria lui Pirus. Victoria regelui epriot a fost deplina, dar au existat multe pierderi si de o parte, si de alta.
Venirea iernii l-a determinat pe regele Epirului sa se retraga in Tarent. Luptele s-au reluat in primavara 279 î.Hr., armata romana fiind acum condusa de noii consuli P. Sulpicius Saverus si Publius Decius Mus.
Batalia decisiva a avut loc la Ausculm, intr-o zona mlastinoasa, neprielnica pentru cavaleria si elefantii lui Pirus. Doua zile s-au luptat romanii si epriotii fara alt ragaz decat caderea noptii. Pirus a fost alaturi de soldatii sai in primele randuri, pana ce o sageata i s-a infipt in brat. Au cazut multi romani, dar pierderile armatei epriote au fost foarte mari. Ambele parti au declarat ca au fost invingatoare. Romanii au putut sa faca acest lucru deoarece, chiar daca victoria pare sa fi fost de partea lui, el nu a putut sa continue si sa o valorifice.
Deoarece romanii incheiasera un tratat cu punii, care stapaneau Sicilia, Pirus s-a hotarat sa cucereasca aceasta regiune. El a obtinut si aici victorii, dar romanii nu stateau cu mainile in san si se pregateau de lupta. La Meleventum, Pirus a fost silit sa se retraga dupa pierderi grele. Meleventum si-a schimbat numele de atunci in Beneventum, deoarece adusese noroc romanilor.
274 î.Hr. Dupa ce a cautat in zadar ajutor, Pirus a hotarat sa se intoarca in tara sa natala, dupa sase ani de razboi. Cand a ajuns acasa, nu a stat linistit, ci a atacat Macedonia, pentru a face rost de resursele pierdute in luptele cu romanii. S-a indreptat apoi catre Grecia. Luptele de aici au fost grele, in ele pierzandu-si viata insusi fiul lui Pirus, Ptolemeu.
272î.Hr. La doi ani dupa moartea fiului sau, Pirus si-a pierdut si el viata, nu din cauza unei rani din lupta, ci de la lovitura data de... o batranica.
Se spune ca, in lupta pentru cucerirea Argosului, Pirus s-a avantat in lupta contra unui tanar ce-l lovise cu o sulita. Acesta era fiul unei batrane sarace din Argos, care privea lupta de pe acoperisul casei. Vazand ca fiul sau lupta din greu, batrana a smuls o tigla de pe acoperisul casei si i-a aruncat-o lui Pirus in cap. Ametit de lovitura, a scapat fraiele calului, care l-a dus sub un smochin, unde a zacut o vreme. A fost recunoscut de un oarecare Zopyros chiar in momentul in care incepuse sa isi revina si a fost omorat [Mihaela Puiu, 2002].
Bibliografie:
- Mihaela Puiu, Istoria Universala 1, Tipografia Multiprint, Iasi, 2002, ISBN 973-9297-68-4.
