1122 Acesta pare sa fie anul in care Frederic I, numit Barbarossa s-a nascut, probabil la Waiblingen, Germania. Frederic I Barbarosa a ajuns la tron datorita dorintei lui Conrad al III-lea, al carui nepot a fost. Pe patul de moarte, acesta le-a spus parintilor germani ca doreste ca Frederic sa-i devina mostenitor.
1125 A fost ales la Frankfurt si incoronat la Aachen Rege al Germaniei.
1154 A fost încoronat Rege al Italiei la Pavia.
1154-1183 Locuitorii din nordul Italiei nu erau de acord cu ambitiile sale, in aceasta perioada izbucnind un lung conflict.
1155 A fost încoronat Împărat al Sfântului Imperiu Roman de papa Adrian al IV-lea, cu care a intrat insa in conflict.
1165 Papalitatea a fost de partea oraselor italiene conduse de Milano, excomunicandu-l pe Frederic .
1167 Conflictul s-a ascutit, orasele italiene Milano, Parma, Padova, Verona, Brescia, Piacenza, Bologna, Cremona, Mantua si Bergamo formand o alianta numita ‘‘Liga lombarda’’.
1176 Alianta formata de orasele italiene a reusit sa inlature influienta lui Frederic in Italia, invingandu-l la 29 mai la Legnano, mai ales ca Henric Leul, ducele Saxoniei, a refuzat sa ii vina in ajutor.
1177 Intre Frederic si papa s-a semnat un tratat la Venetia, imparatul recunoscandu-l pe Alexandru al III-lea ca adevaratul papa. In fata bisericii Sfanta Maria, Frederic a primit sarutul pacii de la papa, dar un sarut cam umilitor.
Tradarea lui Henric Leul l-a infuriat pe Frederic . Ducele Saxoniei era cel puternic print al germanilor, primind importante posesiuni de la imparat si dreptul de a investi episcopi in teritoriile de la est de raul Elba. Puterea economica a ducelui a crescut dupa intemeierea oraselor Munchen si Lubeck. Dupa batalia de la Legnano, imparatul l-a acuzat de tradare, a cucerit Lubeck-ul si i-a luat titlurile si teritoriile. Acesta l-a obligat pe Henric Leul sa plece in exil in Anglia, la socrul sau Henric al II-lea.
Dupa aceasta, Frederic I Barbarossa a reusit sa ameninte autoritatea papala in Italia, unind regatul Siciliei cu imperiul, casatorindu-l pe fiul sau, Henric al IV-lea cu printesa normanda mostenitoare de aici. Conflictele cu papalitatea nu l-au impiedicat sa raspunda apelurilor la cruciada, mai ales ca era un admirator al idealurilor cavaleresti.
1178 A fost încoronat la Arles Rege de Burgundia.
1184 In acest an, la Mainz, in cadrul unei ceremonii speciale din timpul festivalului, si-a ridicat fiii la rangul de cavaleri.
1188 La ‘‘Dieta lui Iisus Hristos’’, cum a fost numita dieta de la Mainz, a acceptat sa plece in Orient pentru eliberarea Ierusalimului. Intr-un gest de bunavointa fata de papalitate a acceptat inapoierea ducatului contesei Matilda de Toscana statului papal. Fapta sa l-a multumit pe papa, dar nu l-a ajutat in campania contra necredinciosilor.
1189-1190 In aceasta perioada a fost unul dintre conducătorii cruciadei a III-a, împreună cu regii Filip al II-lea al Franței și Richard I al Angliei.
1190 La 10 iunie moare inecat pe râul Saleph (astăzi Göksu), din Anatolia, Asia Mica pe care incerca sa-l traverseze.
Sursa: Istoria Universala 2, Tipografia Multiprint, Iasi, aparuta in 2003, ISBN 973-9297-87-0, autor Mihaela Puiu si Wikipedia.
