NAȘTEREA ȘI FAMILIA
La 24 mai 1819, la Palatul Kenisngton din Londra, Anglia, s-a născut regina Victoria a Angliei. Regina a condus timp de șaizeci și trei de ani un imperiu strălucitor, în expansiune continuă. Deși monarh constituțional, deci lipsită în mod formal de putere, Victoria și-a transformat numele în renume și a devenit unul dintre cele mai cunoscute personaje din lumea secolului al nouăsprezecelea.
Victoria a fost fiica fratelui lui George al IV-lea, printul Eduard, duce de Kent și a printesei Victoria de Saxa-Coburg. S-a născut în Anglia, dar aproape de limita, având în vedere că mama ei, gravidă în opt luni, tocmai se întorsese din Germania, cu trăsura. După moartea tatălui său, Victoria a fost crescută destul de strict de către mama sa, care viza să poată obține puterea prin intermediul ei. Numai că, primul lucru pe care Victoria l-a făcut când a urcat pe tron, la optsprezece ani, a fost să-și declare independența și să-și sublinieze autoritatea.
ÎNSCĂUNAREA
La 20 iunie 1837 urcă pe tronul Angliei, iar în 1838 a fost încoronată. În 1840 s-a căsătorit cu printul Albert, la 10 februarie.
Deși era de părere că aceasta nu era o slujbă potrivită pentru o femeie, tânăra regină s-a decis să participe activ la conducerea țării sale și a învățat să facă acest lucru de la bătrânul și conservatorul Lord Melborne, prim-ministru la acea dată, un Whig pe care-l "iubea ca pe un tată". Când guvernul era condus de whigi, a pierdut alegerile în favoarea conservatorilor. Victoria a provocat o serioasă criză constituțională, refuzând să primească la palat soțiile membrilor partidului conservator.
Din 1851, perioada în care Victoria s-a manifestat cel mai activ în calitate de conducător al statului a fost cea pe care și-a petrecut-o alături de mult-iubitul ei Albert. L-a sprijinit pe acesta în toate proiectele sale, de la reconstrucția palatelor lor de vacanță, Osborne House, de pe insula Wight și Balmoral din Scoția și până la vastul proiect public reprezentat de "Marea Expoziție" ținută la Palatul Crystal, expoziție care s-a bucurat de un enorm succes.
În 1861, printul Albert moare pe când avea doar patruzeci și doi de ani, ceea ce a fost un șoc pentru regină, care era la fel de pasională în durere ca și în dragoste. Victoria s-a scufundat în singurătate pentru mulți ani.
În 1876 este declarată împărăteasă a Indiei. Regina Victoria a combinat rolul de monarh cu cel de femeie și a dat dovadă de o mare poftă de viață. În vremea cât a fost căsătorită cu Albert, a dansat foarte mult, a călătorit pe noile căi ferate date în folosință în Germania și Franța, iar în vacanțe mergeau împreună la Osborne și la Balmoral. Observatoare atentă și interesată, înregistra totul în jurnalul său, jurnal din care au fost publicate câteva fragmente sub titlul "File din jurnalul vieții mele în Highlands". Albumele sale erau pline de acuarele în culori vesele în care apăreau copiii ei și peisajele sale favorite. Mai târziu, în a doua parte a vieții, a călătorit des în Europa, dar în India nu a ajuns niciodată.
Regina Victoria era sinceră, încăpățânată, avea o voință puternică, emoțională, dură, reticentă la frumusețea femeilor, dar și a bărbaților, cu mult bun-simț, reticentă la compromisuri, timidă, pasională, plină de contradicții, hotărâtă și sigură.
MOARTEA
La 22 ianuarie 1901, regina Victoria moare la Osborne House, pe insula Wight.
