Napoleon Bonaparte (1769-1821)

Scris de Ionut Vornicu on . Posted in Conducatori din Franța

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 3.80 /5    (107 Votes)
Napoleon Bonaparte

1769 La 15 august se naste la Ajaccio, in Corsica, Napoleon Bonaparte. A fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.  

1785 Este inrolat in artileria franceza.

1793 Isi castiga faima in asediul de la Toulon.

1795 Reprima revoltele regalistilor din Paris.

1796-1797 Iese victorios impotriva austriecilor, in nordul Italiei.

1798 Are loc campania din Egipt.

1799 Organizeaza o lovitura de stat si devine prim-consul. In ochii francezilor, Napoleon era si un bun admirator. In perioada Consulatului, s-a spus despre el ca „dintre toti soldatii, el este cel mai apropiat de un civil”. Posesor al unei minti lucide si penetrante, al unei imensse puteri de concentrare si al unei energii extraordinare, ii era foarte usor sa-si impuna punctul de vedere. Cumpatarea, moderatia si un liberalism social ii intregesc portretul.

1800 Ii infrange pe austrieci, la Marengo.

1804 Se incoroneaza ca imparat.

1805 Ii infrange pe austrieci si pe rusi la Austerliz. Batalia de la Austeritz a fost o dovada a maiestrei sale. Acuzand o slabiciune in flancul drept, a provocat acolo atacul si a facut ca armata ruso-austriaca sa se imparta in doua. Apoi a atacat prin mijloc si a impins inamicul rasfirat spre stanga.

1806 Ii infrange pe prusaci, la Jena.

1807 Invadeaza Portugalia, Incepe razboiul peninsular. Din acest an victoriile n-au mai venit cu aceeasi usurinta. Napoleon recurgea din ce in ce mai des la atacuri frontale, se folosea de artilerie pentru a sparge liniile inamice. Unii au considerat ca era vorba de un declin al puterii. Insa campania defensiva din estul Parisului, din 1814, ca si prima campanie din Italia, au fost stralucite in felul lor.

1808 Invadeaza Spania. Aceasta este una dintre marile sale erori – care i-au adus si caderea – au fost erori de judecata. A crezut prea mult in loialitatea celorlalti; lista cu cei care l-au dezamagit este lunga. Avea tendinta sa aiba prea multa incredere in sine si nu-si cunostea limitele, din care cauza, viziunile sale strategice aveau uneori defecte majore.

De exemplu, nu a calculat corect care aveau sa fie consecintele invadarii Spaniei si ale fortarii Bourbonilor sa renunte la tronul spaniol. Nu si-a dat seama cat de tare Germania, Italia si Olanda urau ocupatia franceza. A subestimat riscurile pe care si le asuma atat inaintea, cat si in timpul campaniei din Rusia.

1812 Invadeaza Rusia.

1813 Este invins de fortele aliate, a Sasea Coalitie, la Leipzig.

1814 Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon sa abdice si l-a exilat pe insula Elba. In negocierile de pace din 1813 si 1814, a dat dovada de foarte putin simt al realitatii.

1815 În mai putin de un an, a scapat de pe Elba si s-a intors la putere, insa a fost invins in batalia de la Waterloo din iunie. De asemenea, lucru caracteristic lui Napoleon, dupa batalia de la Waterloo, a considerat ca imaginea pe care o avea in ochii englezilor era indeajuns de buna pentru ca acestia sa-l primeasca cu bratele deschise. S-a inselat. A insemnat inceputul unei noi perioade de exil pentru imparat, de data aceasta pe insula Sfanta Elena.

1821 La 5 mai, pe insula unde era exilat, Napoleon Bonaparte moare. O autopsie a concluzionat ca a murit de cancer la stomac, desi Sten Forshufvud si alti oameni de stiinta au continuat sa sustina că a fost otravit cu arsenic.

A fost casatorit de doua ori, cu Josephine Beaumarchais si cu Marie-Louise de Austria.

Napoleon a mostenit din perioada timpurie postrevolutionara un anume stil de lupta – ofensiv, mobil, necrutator, stil cu care si-a invins oponentii. A perfectat acest stil de lupta prin modul sau charismatic de a conduce si prin inteligenta sa tactica. Wellington echivala prezenta lui Napoleon pe campul de lupta cu un plus de 40 000 de oameni.

Napoleon era gata sa se inspire din toate manifestarile de devotament si curaj pe care le intalnea. In alegerea subordonatilor sai ii cauta pe cei cu noroc, neconventionali si agresivi („Nu-mi plac decat ofitierii razboinici”). In schimb, ei conduceau oamenii pe front si mureau pentru el.

Nu si-a sistematizat niciodata tacticile folosite. „Nu exista reguli precise, ori definite...totul depinde de modul de executie. „Insa, pe langa indrazneala, era celebru pentru rapiditatea cu care isi misca si isi concentra trupele, pentru subterfugiile la care apela, in incercarea de a-si dezbina, ori dezechilibra adversarii, obtinand astfel superioritatea pe campul de batalie.

Realizarile sale nu sunt deloc putine. A reformat sistemul fiscal, a creat Banca Frantei si a repus pe picioare finantele Frantei. A intocmit un cod civil, care s-a dovedit ca a rezistat trecerii timpului. A reformat sistemul dreptului penal si administratia locala (a infiintat prefecturile). A intarit sistemul de educatie superioara. A normalizat relatiile intre Biserica si stat, a revigorat agricultura franceza, a construit drumuri, canale si porturi. A pus Franta la treaba, construind un climat de stabilitate si de prosperitate. Goethe a descris masurile administrative ale lui Napoleon ca pe o manifestare a geniului.

Napoleon si-a fixat standarde inalte, s-a crezut condus de idealuri nobile: dragostea de tara, onoarea si drepturile omului. A fost curajos, milostiv in victorii si generos. Metternich a spus ca l-a auzit zicand in 1813 „Unui om ca mine ii pasa prea putin de soarta unui milion de oameni”. Dar grija pe care o arata celor raniti il contrazicea.

Multi contemporani  englezi (nu toti) il vedeau ca pe un autocrat, un aventurier parvenit („Sa majesté trčs Corse”), un monstru de ambitie, obsedat de propria glorie. [1]

 

 

Bibliografie:

    1. Brian Mooney, Mari lideri din antichitate pana in prezent, trad. Liviu Mateescu, Bucuresti, Ed. Lider, 2008