La 25 februarie 1778, in Yapeyu, Argentina, s-a nascut Jose de San Martin. A fost unul dintre principalii conducatori militari din razboaiele de independenta din America de Sud, impotriva Spaniei si este considerat a fi eliberatorul Argentinei si al statelor Chile si Peru. Nascut din parinti spanioli, pe malul puternicului fluviu Uruguay din nordul Argentinei, San Martin s-a mutat in 1786 in Spania, pentru a-si completa educatia.
În 1789 s-a inrolat in regimentul de infanterie din Murcia, anul Revolutiei Franceze, si si-a petrecut urmatorii douazeci de ani din viata luptand sub drapelul spaniol, impotriva maurilor, britanicilor, portughezilor si, in cele din urma, impotriva francezilor. În 1811 demisioneaza din serviciul militar.
În 1812 dupa o perioada petrecuta la Londra, s-a intors la Buenos Aires, unde s-a casatorit cu o localnica, Maria Escalada. A descoperit continentul sud-american in fierbere; invadarea Spaniei de catre Napoleon a agitat coloniile acestei tari si a pornit o reactie in lant a miscarilor de independenta. San Martin, posibil influentat de revolutionarii din America Latina pe care i-a cunoscut la Londra, s-a trezit in scurt timp implicat in una dintre acestea - loja Lautaro. Proaspat infiintata miscare din Buenos Aires l-a primit cu bratele deschise pe San Martin si l-a numit locotenent-colonel, dandu-i in grija un regiment nou de grenadieri calare.
În 1813 regimentul a castigat prima batalie pe care a purtat-o impotriva unor trupe loialiste langa ravenele din San Lorenzo, de pe fluviul Paranam iar în 1814 San Martin a preluat conducerea armatelor din nord. Era deja convins asupra necesitatii separarii complete de Spania, dar a inteles ca singura modalitate de a asigura siguranta Argentinei era sa ii scoata pe spanioli si din statul vecin, Chile, si apoi să cucereasca Peru.
În 1817 cu o lovitura de maestru, a condus o armata de 4000 de oameni calare peste Anzi si, la 2 februarie, i-a surprins si zdrobit pe spanioli in batalia de la Chacabuco. Cateva zile mai tarziu, armata sa a intrat in Santiago, lui San Martin oferindu-i-se presedintia noului stat Chile, oferta la care a renuntat in favoarea aghiotantului sau, generalul chilian Bernanrdo O'Higgins.
La inceputul anului 1818, la 5 aprilie, spaniolii au lansat o contraofensa, dar San Martin i-a infrant definitiv in batalia de la Maipu, cea mai cunoscuta victorie a sa. San Martin si-a intors atentia catre atacarea statului Peru si, printr-o alta mutare de geniu, i-a determinat pe rebeli sa alcatuiasca o flota cu care sa dea un atac pe mare.
În 1821 cu un amiral britanic la comanda, lordul Cochrane, amestecata forta navala a pornit pe mare din Valparaiso, in august; la mai putin de un an distanta, San Martin cucerise deja capitala Lima. A proclamat independenta tarii si a fost numit protector al statului. In acest timp, spaniolii se retrasese la poalele muntilor Anzi.
În 1822 nu se stie cu siguranta ce s-a intamplat mai tarziu, dar San Martin a avut o intalnire cu prietenul sau revolutionar din america de Sud, Simon Bolivar, ale carui armate se luptasera cu spaniolii pentru eliberarea provinciilor nordice ale Americii de Sud. Intalnirea dintre cei doi "eliberatori" a avut loc in Guayaqui, la 26 iunie, si dupa aceea, San Martin a demisionat si s-a retras din viata publica. L-a lasat pe Bolivar sa duca la bun sfarsit cucerirea statului Peru.
Dupa moartea sotiei sale din 1924, a plecat din america Latina si si-a petrecut ultimii ani de viata in Europa.
La 17 august 1850, Jose de San Martin moare, la Boulogne-sur-Mer, in Franta. San Martin a demonstrat ca nu avea nici cea mai mica ambitie politica atunci cand a refuzat presedintia statului Chile.
