Zamolxis sau Salmoxis, Zalmoxis, Zamolxe, Samolxis a fost potrivit lui Iordanes un simplu om, insa potrivit lui Herodot, un zeu al tracilor. Chiar daca mai multi istorici sustin ca getii erau politeisti (lucru neconfirmat in descoperirile arheologice), aceste afirmatii sunt contrate de predisponibilitatea poporului dac fata de crestinism si acceptarea si asimilarea foarte usoara a monoteismului. Se pare ca propagarea crestinismului la nord de Dunare nu ar fi fost dificila, deoarece similitudinile dintre religia dacica si crestinism ar fi fost foarte mari.
Unii istorici români si straini precum Vasile Pârvan, Sorin Paliga, Raffaele Pettazzoni, Jean Coman sau Eric Rhode prezinta mai multe asemanari ale crestinismului cu zamolxismul, printre care monoteismul ambelor religii, credinta in nemurirea sufletului, existenta vietii de apoi, eliberarea sufletului din trupul material, existenta raiului, promovarea virtutilor precum blandetea si mila, dar si alte aspecte.
Potrivit lui Densușianu, numele sau ar putea fi tradus ca "zeul moș", insa Mircea Eliade sustine ca numele provine de la cuvantul zalmos, care inseamna lup, fapt pentru care numele corect al zeului ar trebui sa fie Zalmoxis, forma folosita de Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, dar filozoful grec Diogene din Sinop foloseste varianta de Zamolxis.
Dupa Joannes Magnus Gothus, in Historia de Omnibus Gothorum Sueonumque Regibus, Roma, 1554, adevaratul lui nume era Samolses "si el si-a educat neamul, pe geti, ca prin virtuti sa duca o viata cinstita, dar ca este necesar sa invete cate ceva si din disciplina militara, pentru ca omul nu trebuie sa se gandeasca numai la sine, el fiind nascut mai ales pentru patrie" - c.XV, si "de retinut acest adevar unic si anume ca Getii si Gotii au fost unul si acelaai neam si ca s-au mai chemat si cu numele de Sciti" c.IV. Bonaventura Vulcanius, 43 de ani mai tarziu, in "De literis et lingua Getarum sive Gotharum", Lyon 1597, nu uita nici el sa-l ridice in slavi.
Persoana care l-a studiat cel mai atent si competent pe Samolses ramane, fara nici o indoiala, Carolus Lundius, presedintele Academiei de Stiinte a Suediei, care-i dedica cartea "Zamolxis Primus Getarum Legislator" 1687, din care aflam ca primele legi scrise din istoria omenirii le datoram lui Zamolxis, care apartinea Getilor. Acelasi om de stiinta suedez ne spune: "Grecul a luat de la Geti punct cu punct, elementul esential din legislatia ateniana, de vreme ce si cuvintele si totodata si faptele vorbesc despre acesta".
Strabon ne povesteste despre cum Zamolxis ar fi ajuns zeu, datorată înţelepciunii sale şi a relaţiilor sale cu căpeteniile tracilor. "La început, el a fost ales mare preot al celui mai venerat zeu de-al lor, iar după un timp, a fost socotit el însuşi zeu, iar după aceea a primit şi numele de zeu", relata Strabon.
O alta marturisire a lui Herodot, ne prezinta disparitia lui Zamolxis timp de trei ani. Se pare ca acesta i-a pus pe traci sa faca o locuinta sub pamant, iar cand aceasta a fost finalizata, Zamolxis s-a facut nevazut dupa ce a coborat in aceasta si nu a mai aparut timp de trei ani. Parerea de rau a slujitorilor sai s-a risipit in cel de-al patrulea an, in care zeul lor a reaparut.
Ideea nemuririi zamolxiene constituia etica tinerilor razboinici, "lupii daci" care se bucurau la moarte si radeau in fata acesteia tocmai pentru a-si arata nepasarea fata de ea si a ajunge in plaiurile subpamantene ale zeului. Acestia luptau si mureau veseli sub stindardul "capului de lup", pe care-l vom intalni si la macedoneni, ca de altfel si mai tarziu, la legiunile romane, formate din tracii din zonele ocupate de romani.
Se pare ca zeului Zamolxis i se aduceau ofrande umane, care se pare ca au fost singurele din Europa, intalnite doar la populatia traca. Aceste sacrificii umane au mai fost intalnite doar la azteci, civilizatie, care ar fi disparut in urma cu 12.600 de ani.
La un interval de cinci ani, tracii ii trimiteau lui Zamolxis un mesager, mai exact un "sol", care sa comunice zeului nevoile populatiei. Mai exact acesta era aruncat in sulitele pozitionate cu varful in sus. Daca solul nu murea imediat, atunci era considerat impur, fiind trimis un altul imediat pentru a transmite dorintele tracilor.
De asemenea credinta in Zamolxis a facut ca geto-dacii sa fie considerati cei mai viteji, avand curajul de a infrunta chiar si puternica armata a regelui persan Darius. Ca urmare a acestui act de vitejie, Herodot ne spunea: "Geţii însă, care luaseră hotărârea nesăbuită, au fost robiţi pe dată, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”.