NAȘTEREA LUI HERODOT
În acest 484 î.Hr. s-a născut istoricul Herodot, ca fiu a lui Lyxes și al lui Dryo din Halicarnas (acum orașul Bodrum din vestul Turciei). Data nașterii a fost stabilită după calculele lui Apollodorus, care ne spune că Herodot s-a născut cu 40 de ani înainte de fondarea cetății Thurii (444-443 i. Hr.), nu departe de actualul oraș Corigliano, Italia, unde se spune că Herodot a locuit o vreme.
FAMILIA ȘI EDUCAȚIA
Părinții sai erau destul de bogați și i-au dat copilului lor o educație aleasă, angajând un profesor. Astfel, Herodot a putut să cunoască literatura epocii sale și să prindă dragoste de cunoaștere. Locuind o vreme la Atena, a intrat în legătură cu savanți și scriitori reuniți în jurul marelui Pericle. Se pare că, asemeni tuturor celor de rangul său social, a slujit în armata că hoplit, de aceea relatările lui despre luptele de mai tărziu sunt redate prin ochii unui soldat, nu ale unui general.
Se pare că a fost nevoit să plece din orașul său natal din cauza tiraniei lui Lygdamis, pe care a încercat să-l înlăture. A plecat în insula Samos și apoi în sudul Italiei, la Thurii. Nu se știe cu precizie daca într-adevăr Herodot a locuit acolo, dar Aristotel , vestitul filozof grec, pomenește în "Retoricile" sale despre Herodot din Thurii.
OPERA LUI HERODOT
Din opera sa se înțelege că a călătorit mult: la Babilon, în Crimeea, pe Nil și în nordul Africii. Nu se știe daca Herodot chiar a fost în toate aceste locuri. Descrierile făcute Babilonului nu sunt tocmai exacte și unele au fost contrazise de cercetările arheologice. Se pare că a fost în Crimeea, iar despre celelalte regiuni are informații variate, ceea ce ne arata că a avut multe surse de informații.
Lucrarea sa "Istorii", care a dat numele științei de astăzi, a fost alcătuită inițial din povestiri despre diverși oameni, locuri și întâmplări. Erau făcute să fie citite în public și o lectură dură cate trei sau patru ore. Cei care ascultau nu se plictiseau deloc, ba chiar erau emoționați și izbucneau în plâns, după cum a făcut într-o zi un băiețel care, peste ani, vă deveni și el mare istoric, Tucidide.
Pentru a face lectura mai frumoasa și a o ordona, Herodot a reunit fragmentele în jurul unui subiect, și anume expansiunea perșilor în secolele VI-V i. Hr. Grecii simțiseră pe propria lor piele ce înseamnă această expansiune, luptandu-se din greu pentru a-și apară pământul (vestitele batalii de la Maraton, Salamina, Termopile).
Lucrarea lui Herodot are nouă cărți. Împărțirea aceasta nu a fost făcută de autor, ci de învățații din Alexandria, deoarece erau necesare nouă suluri pentru a o scrie (după alti autori, deoarece erau nouă muze la vechii greci, dar prima explicație e mai practică). Primele patru cărți sunt despre istoria Orientului antic, prima și a treia despre Asiria, Persia și Babilon, a doua despre Egipt, a patra despre Sciția. Ele sunt ca un fel de introducere pentru subiectul tratat, conflictul dintre greci și perși.
Sursele sale de inspirație sunt cele văzute direct, scrieri mai vechi, discuții cu diferiți oameni, unii care luaseră parte la diverse evenimente (de exemplu, a discutat cu veterani ai luptei de la Maraton), legende și tradiții pe care le-a auzit, dar și diverse scrieri (este sigur, de exemplu, că a citit cel puțin doua surse persane, deoarece spusele sale despre curte sunt foarte exacte). S-a bazat și pe relatările unor spioni greci care au fost trimiși la Sardes pentru a vedea care sunt forțele persane și au adus aici liste cu armatele lui Xerxes.
Herodot a căutat să redea tot ceea ce se spune despre un lucru, fară să creadă chiar tot. A ales să folosească și legende și anecdote pentru a face lectura mai interesantă. Herodot credea că zeii sunt cei care influienteaza istoria, de aceea vorbește despre miracole, semne, povestiri ale oracolelor. Istoricul grec a încercat să-și facă scrierea mai interesanta folosindu-se de mijloacele lui Homer. După modelul catalogului trupelor care au luat parte la războiul troian, el enumeră trupele lui Xerxes care au venit în Grecia, iar scenele din bătălia de la Termopile aduc cu scenele confruntării dintre ahei și troieni.
Deși persanii erau dușmani de moarte ai grecilor, iar elenii îi priveau pe toți cei din afara lumii lor ca barbari, necivilizați, Herodot a încercat să-i redea pe perși fară ură. Scopul său era de a nu lasă uitării faptele omenirii, ca și operele lor, fie ei greci sau barbari.
MOARTEA LUI HERODOT
Cu aproximație în anul 425 î.Hr. a murit marele istoric Herodot. O scriere din evul mediu ne spune că Herodot a fost înmormântat în piața din Thurii, cinste care se acordă doar întemeietorilor de orașe sau celor care au adus mari foloase comunității.
