Oceanus este cel mai mare fiu al zeitei Geea (Gaia) si al zeului Uranus. A fost o figură divină în antichitatea clasică, crezută de către vechii greci și romani ca fiind personificarea divină a mării, un râu enorm ce înconjoară lumea. A fost frate cu titanii: Coeus, Crius, Hyperion, Iapetus, Theia, Rhea, Themis, Mnemosyne, Phoebe, Thetys și Cronos.
Potrivit lui Homer, Oceanus era un râu uriaș la marginea lumii locuibile, un tată a tot, limitându-o de lumea de dedesupt și curgând în jurul Elysiumului. De aceea, Odysseu trebuie să o traverseze pentru a ajunge în împărăția morților. În Iliada, Hera menționează călătoria sa intenționată către părinții noștri adoptivi, și anume "Oceanus, de la care toți au apărut".
În mitologia greacă, acest frau sau fluviu a fost personificat ca un titan, cel mai mare fiu al Uranus și Gaia. Sotia lui Oceanus era sora lui Thetys, iar din uniunea lor au luat nastere nimfele oceanice, numite și cele trei mii de oceanide și cele 3000 de râuri ale lumii (Potamoi), fântâni și lacuri.
În cele mai multe variante ale războiului dintre titani și olimpieni, Oceanus, împreună cu zeul Prometeu și zeita Themis, nu au luat partea celorlalți titani împotriva olimpienilor, ci s-au retras din conflict. În cele mai multe variante ale acestui mit, Oceanus a refuzat, de asemenea, să se alăture lui Cronos în revolta acestuia împotriva tatălui său, Uranus. Este, se pare, un fel de nelegiuit al societății zeilor, deoarece el nu, spre deosebire de toți ceilalți zei de ape, fiii săi - ia parte la convenția zeilor de pe Muntele Olimp.
În afară de aceasta, Oceanus apare ca un reprezentant al lumii arhaice pe care Hercule l-a amenințat și l-a învins constant. Ca atare, Suda (lexicon) il identifică pe Oceanus și Tethys ca părinți ai celor două Cercope (creaturi rele ale padurii), pe care și Hercule le-a învins.
