Mnemosyne a fost personificarea memoriei în mitologia greacă. O titanida, Mnemosyne a fost fiica zeilor primordiali Uranus și Geea (Gaia). Mnemosyne a fost mama celor nouă muze, tatal fiind nepotul ei, Zeus: Calliope (poezie epică), Clio (istorie), Euterpe (muzică) Erato (poezie lirică), Melpomene (tragedie), Polimie (imnuri), Terpsichore (dans), Thalia (comedie), Urania (astronomie). Zeus și Mnemosyne au dormit timp de nouă nopți consecutive, concepandu-se astfel cele nouă muze.
În Theogonia lui Hesiod, regii și poeții își primesc puterile de vorbire autoritară de la Mnemosyne cat și relația lor specială cu muzele.
Mnemosyne a stapanit, de asemenea, un râu impreuna cu zeul Hades, omologul râului Lethe, în conformitate cu o serie de inscripții funerare grecești din secolul al 4-lea î.Hr., în hexametru dactilic. Sufletele moarte au băut din Lethe, astfel încât să nu-și mai amintească viața trecută atunci când s-au reîncarnat. În Orfism, cei inițiați au fost învățați să bea din Mnemosyne, râul memoriei, care ar opri transmigrarea sufletului.
Deși a fost clasificată ca fiind unul dintre titani în Teogonia lui Hesoid, Mnemosyne nu se potrivea destul de bine acestei distincții. Titanii nu prea erau venerați în Grecia antică și erau considerați foarte arhaici încât să aparțină trecutului antic. Ei seamănă mai mult cu figuri istorice. Mnemosyne, pe de altă parte, a apărut în mod tradițional în primele câteva rânduri ale multor poezii epice orale - apare atât în Iliada, cât și în Odiseea, printre altele - în timp ce vorbitorul apela la ajutorul ei pentru a-și aminti cu exactitate poemul sau cand era pe punctul de a recita. Se crede că Mnemosyne a fost distinsă ca "titan", deoarece memoria a fost atât de importantă și de fundamentală pentru cultura orală a grecilor încât au considerat-o una dintre formele esențiale de civilizație în mitul lor de creație.
