În mitologia clasică greacă, Enio sau Enyo (în greacă Ἐνυώ) a fost zeiţa războiului. Ea este frecvent asociată cu zeul războiului Ares ca însoţitoare, soţie, soră, iar uneori ca mamă. A fost fiica lui Zeus şi a zeiţei Hera.
Ea este numită "sora războiului" de Quintus Smyrnaeus, într-un rol foarte asemănător cu cel al zeiţei Eris, întruchiparea disputei și discordiei, în special Homer, reprezentând pe cele două ca fiind aceeași zeiță. În unele mituri ea este identificată ca și mama zeului războiului Enyalius, iar în aceste mituri, Ares este indicat ca tată, totuși, numele masculin Enyalius sau Enyalios poate fi folosit și ca titlu pentru Ares.
Ca zeiță a războiului, Enio este responsabilă pentru orchestrarea distrugerii orașelor, adesea însoțindu-l pe Ares în luptă. Ea este descrisă drept "supremă în război". În timpul căderii Troiei, Enio a provocat teroare și vărsare de sânge, împreună cu Eris, Phobos și Deimos, ultimii doi fiind fiii ai lui Ares. Ea, Eris și cei doi fii ai lui Ares sunt descriși pe scutul lui Ahile.
Romanii au identificat-o pe Enio cu Bellona. Ea are, de asemenea, asemănări cu zeiţa anatoliană Ma. La Teba și Orchomenos, se spune că un festival numit Homolôïa, care a fost sărbătorit în onoarea lui Zeus, Demetra, Atena și Enio, a primit numele Homoloïus de la Homoloïs, o preoteasă a lui Enio. O statuie a lui Enyo, făcută de fiii sculptorului Praxiteles, stătea în templul lui Ares din Atena.
