În mitologia greacă, Prometeu este fiul zeului Iapetus și al zeiței Clymene. Este fratele lui Atlas, Epimeteu şi Menoetius. Potrivit unei legende, Prometeu este zeul care i-a creat pe oameni din lut.
Prometeu este considerat unul dintre titani, însă în clasificarea noastră îl încadrăm în cea de-a treia generaţie de zei. Este considerat "jonglerul" sau "trişorul" suprem, după ce a furat focul din ceruri şi l-a dat oamenilor. Latura sa intelectuală a fost accentuată prin semnificația aparentă a numelui său, Forethinker. În credinţă populară, el s-a dezvoltat ca un maestru artizan ce a fost asociat cu focul și crearea muritorilor.
Poetul grec Hesiod a relatat două legende principale despre Prometeu. În prima, ne spune că Zeus, zeul suprem, care fusese păcălit de Prometeu să accepte oasele și grăsimea jertfei în locul cărnii, a ascuns focul muritorilor. Totuși, Prometeu a furat focul și l-a dat pe Pământ încă o dată. Ca preț al focului și ca pedeapsă pentru omenire în general, Zeus a creat-o pe femeia Pandora și a trimis-o la Epimeteu, care, deși avertizat de Prometeu, s-a căsătorit cu ea. Zeii le-au daruit o cutie, dupa alte surse un ulcior, in care fiecare a pus cate un lucru rau ce se putea abate asupra oamenilor, cu exceptia Atenei care a pus la fundul cutiei speranta. Singura regula a cadoului primit, era ca acesta nu putea fi deschis niciodata. Din curiozitate, Pandora, dupa alte surse Epimeteu, a deschis cutia in care erau ascunse toate nenorocirile daruite, iar relele, munca grea și bolile au napustit asupra oamenilor. Speranța a fost singura care a rămas în cutie.
Hesiod povestește în cealaltă poveste a sa că, drept răzbunare asupra lui Prometeu, Zeus l-a bătut în cuie pe un munte din Caucaz și a trimis un vultur să-i mănânce ficatul nemuritor, care se regenera constant în fiecare noapte. Prometeu a fost înfățișat în "Prometheus Bound" de către Eschil, care l-a făcut nu numai aducătorul de foc și civilizație muritorilor, cât și păstrătorul lor, oferindu-le toate artele și științele, care au fost folosite şi ca mijloace de supraviețuire.
