Deși cei mai mulți dintre noi știu totul despre cei doisprezece zei și zeițe din mitologia greacă, despre care se spune că trăiesc pe Muntele Olimp, poveștile nu se rezumă la atât. Au existat de fapt mai multe generații de zei și zeițe, iar cunoscuții olimpieni sunt de fapt a treia generație.
Thalassa, zeița greacă a mării, este considerată una dintre zeitățile primordiale care au precedat olimpienii. Iată mai multe informații despre ea.
CARACTERISTICILE ZEITĂȚILOR PRIMORDIALE
Zeii și zeițele primordiale din mitologia greacă reprezintă aspecte ale creării universului. Făcând parte din originea vieții și a universului, colectivul primordial a creat bazele restului existenței. Prin existența lor, zeii primordiali nu se puteau diminua suficient pentru a lua caracteristici și calități umane precum olimpienii.
Chiar dacă în unele reprezentări sunt înfățișați ca bărbați sau femei, se crede că ei seamănă mai mult cu ceea ce reprezintă. Din acest motiv, se spune că au avut interacțiuni limitate cu oamenii, spre deosebire de zeii și zeițele olimpiene. Acest lucru a făcut ca acest grup să fie mai puțin accesibil oamenilor decât zeitățile olimpiene, dar nu mai puțin important ca pânză pentru restul personajelor din mitul grec.
Thalassa a fost o divinitate primordială în mitologia greacă, zeiță a mării. Hyginus povestește că Thalassa este fiica lui Aether, zeul aerului și al luminii și al zeiței Hemera, zeița zilei, ceea ce, desigur, par a fi niște părinți ciudați pentru o divinitate a mării.
A fost căsătorită cu zeul Titan al mării Pontus, cu care a avut zece copii; nouă dintre ei se numeau Telchini și erau considerați locuitorii originari ai insulei Rodos, în timp ce al zecelea era o fiică, Halia. Fiind o personificare a mării, ea a fost considerată și mama zeiței Afrodita, atunci când Uranus a fost castrat de fiul său Cronos, iar organele sale genitale au fost aruncate în mare.
ZEIȚA THALASSA ÎN MITOLOGIA GREACĂ
În termenii cei mai generali, Thalassa era considerată o Protogenoi, o divinitate primordială a panteonului grec, însă zeița nu este una care să apară în Teogonia lui Hesiod, cea mai des folosită sursă pentru numele și genealogia zeilor și zeițelor grecești.
În opera lui Hesiod, zeul Protogenoi al mării era Pontus, dar în Fabulae (Hyginus) este menționată Thalassa.
De asemenea, se spune că este mama mai multor creaturi marine, împreună cu complementul ei masculin Pontus, zeul preolimpian al mărilor. Împreună, perechea a produs urmași printre care se numără:
- Telchinii. Acestea sunt nouă ființe care mai sunt numite și zeii furtunii și cunoscute în mod obișnuit ca fiind primele ființe care au trăit pe insula Rodos. Aceștia sunt însă mai frecvent numiți ca fiind fiii lui Pontus și ai Gaiei.
- Halia. O nimfă a mării care a fost mama a șapte dintre copiii lui Poseidon
- Afrodita. Potrivit a numeroase relatări, Thalassa a conceput-o pe Afrodita după ce a intrat în contact cu bărbăția tăiată a lui Uranus în momentul în care a lovit spuma mării.
- Aigaion, un Hecatonchire (sau un nume alternativ pentru Briareos). Unele texte nu sunt de acord cu privire la filiația lui Aigaion, zeul furtunilor de pe Marea Egee. Cu toate acestea, de mai multe ori manuscrisele o numesc pe Thalassa mama zeului furtunilor, Totodată, Hecatonchirii au fost recunoscuți pe scară mai largă ca fiind copiii Gaiei și a lui Uranus.
- Toți peștii din mare, dar originea peștilor este dată de multe alte zeități marine din panteonul grec.
CUM ESTE REPREZENTATĂ THALASSA
În timp ce reprezentările tradiționale ale lui Thalassa sunt ca marea însăși, există și alte imagini ale zeiței mării.
- În mai multe lucrări de mozaic, Thalassa apare ca o femeie robustă care se află pe jumătate sub mare. Ea poartă alge marine în loc de îmbrăcăminte, ține vâsla unei corăbii într-o mână, precum și un delfin în cealaltă mână. De asemenea, în aceste imagini, Thalassa are gheare de crab care îi ies din cap ca niște coarne.
- Potrivit fabulelor scrise de Babrius (deși adesea citate ca fabule ale lui Esop), Thalassa se transformă în forma unei femei pe jumătate scufundate, făcută din apă care se ridică din mare pentru a le răspunde oamenilor care o critică.
Ca divinitate a mării, Thalassa era considerată a fi personificarea reală a apei mării, mai exact a apei din Marea Mediterană.
Acum, unii ar putea crede că marea era o fiară crudă, dar în fabulele lui Esop, Thalassa ar susține că era o zeiță calmă, iar pericolele mării erau provocate de acțiunile vânturilor, Anemoi.
