Religia nordică veche, cunoscută și sub numele de păgânism nordic, este denumirea cea mai frecventă pentru o ramură a religiei germanice care s-a dezvoltat în perioada proto-norodică, când popoarele nord-germanice s-au separat într-o ramură distinctă a popoarelor germanice. Ea a fost înlocuită de creștinism și uitată în timpul creștinării Scandinaviei. Cercetătorii reconstruiesc aspecte ale religiei nord-germanice prin lingvistică istorică, arheologie, toponimie și înregistrări lăsate de popoarele nord-germanice, cum ar fi inscripțiile runice în Younger Futhark, o extensie distinct nord-germanică a alfabetului runic. Numeroase lucrări în limba nordică veche datate până în secolul al XIII-lea consemnează mitologia nordică, o componentă a religiei nord-germanice.