NUME RELIGIOASE

Ilarion Argatu

Ilarion Argatu (1913-1999)

1913 La 2 august, în satul Valea Glodului, comuna Vulturești, județul Suceava, s-a născut Ilarion Argatu, într-o familie numeroasă. A fost un preot ortodox, renumit duhovnic și exorcizator român.

Tatăl său, Alexandru, a fost timp de 16 ani primar în comuna Valea Glodului iar după ce a rămas văduv și după ce și-a rânduit cei 9 copii s-a călugărit la Mănăstirea Neamț, loc unde se odihnește și astăzi.

Ilarion Argatu a făcut 8 clase la Seminarul Teologic din Dorohoi, apoi Facultatea de Teologie de la Cernăuți și Școala de ofițeri de la Bacău, activând chiar în cadrul unității de grăniceri de la Careii Mari.

1940 A fost hirotonit preot, an în care s-a și căsătorit cu Georgeta Mihăilescu, fiica preotului Sebastian din Oniceni, Fălticeni, împreună cu care a avut cinci copii. De-a lungul vieții, Ilarion Argatu a slujit în trei parohii: Oniceni (7 ani), Ruși Oneasa (11 ani) și Boroaia (18 ani).

Devenind incomod pentru regimul comunist, pentru că dorea să ridice o biserică, autoritățile i-au interzis să mai primească lume la casa sa, i s-a impus să scurteze slujba în așa fel încât duminca dimineață la ora 9:00 s-o termine și să se prezinte la ședințele de partid, organizate special la primărie și să îndemne lumea să meargă la câmp.

1948 Pe 18 iulie, mașina prefectului însoțită de o armată de milițieni, a venit la Primărie, la biserica din Boroaia și la casa părintelui pentru a-l aresta pentru instigare contra ordinii publice. Aflat la o bătrână bolnavă acasă pentru a o împărtăși, el a fost informat că este așteptat la miliție. Părintele Ilarion Argatu a reușit să fugă și să se ascundă la părinți, la Valea Glodului, într-un butoi, trăind ani de zile făra sobă, fără pat și fără să vadă lumina zilei, ghemuit pe jumătate de metru. Pe capul său s-a pus un preț de 300.000 lei pentru cel ce îl va descoperi.

1953 După 5 ani s-a emis al II-lea mandat, în urma acuzației că ar fi fost organizator de complot contra statului fiind condamnat la închisoare pe viață.

S-a adăpostit timp de 4 ani într-o șură învelindu-se în fân, hrănindu-se cu ce-i aduceau în secret niște țărani milostivi și bând apă de ploaie direct de la streașină.

El a stat ascuns timp de 16 ani locuind în mare parte în poduri ale caselor, în hambare, în lanul de porumb. S-a adăpostit ani de zile și sub podeaua casei din Boroaia, încat nici copii săi nu știau că se află acolo.

1965 La data de 13 septembrie, organele de miliție îl descoperă pe părintele Ilarion Argatu după ce o vecină care avea fereastra casei înspre curtea părintelui a anunțat autoritățile că părintele este acasă și că iese după miezul nopții în curte la aer. A fost interogat de miliția de la Suceava, dar a fost pus înapoi în libertate. Astfel i s-a dat din nou Parohia Boroaia, trebuind acum să o ia de la început.

1972 În acest an a rămas văduv.

1973 În luna ianuarie s-a călugărit la Mănăstirea Antim din București. A petrecut, apoi, câțiva ani la Mănăstirea Căldărușani.

1980-1999 Ultimii 19 ani din viață i-a trăit la Mănăstirea Cernica.

1992 Îi încredințează fiului său, preotul Alexandru Argatu nobila misiune de a ridica un schit pe locul unde la finele celui de-al doilea război mondial au murit peste 14.000 de ostași români, nemți, ruși rămânând în urma lor doar simbolic un mormânt al ostașului necunoscut.

1997 La 14 septembrie, părintele Ilarion Argatu va sfinți piatra de temelie a schitului și printr-un efort deosebit, fiind ajutat de foarte mulți credincioși din satul Boroaia și satul Poiana reușește să ridice biserica, câteva chilii, trapeza și clopotnița, sfintire ce a avut loc în prezența mitropolitului Moldovei pe atunci IPS Daniel, Patriarhul României.

1999 La 11 mai, parintele Ilarion Argatu s-a stins din viata și a fost înmormântat la biserica din Boroaia, județul Suceava.

Părintele Argatul este considerat deschizătorul de drum al românilor spre Țara Sfântă. A construit la Ierhion, Israel, prima biserica ortodoxa, unde a adunat toate maicile românce din Israel.

Se spune că încă din tinerețe, părintele Argatu a visat-o pe Fecioara Maria care i-a dat poruncă să ridice biserici pe aceste locuri. Părintele Ilarion devenit între timp cunoscut pentru harul deosebit cu care-l înzestrase Dumnezeu, acela de a-i ajuta pe oamenii care alergau din toate colțurile țării, căutându-și la el vindecarea sufletească și trupească, n-a uitat niciodată visul de odinioară.

Așa se face că spre apusul vieții, părintele Ilarion afla de existența în Israel a unui bătrân, moș Dumitru, originar de prin părțile Brăilei, stabilit în Țara Sfântă încă din copilărie. Părinții lui cumpăraseră o bucată de pământ în Ierihon și construiseră o căsuță, pe care Dumitru ajuns la bătrânețe, nu o mai putea ține din pricina taxelor mari. Părintele Ilarion Argatu înțelege imediat că acesta este locul pentru biserica din vis. Plătește taxele către statul Israel și cumpără de la moșul Dumitru terenul. Cum legea nu-i permitea ca o persoană fizică să construiască o biserică, el donează terenul Patriarhiei Române care mai cumpără încă 900 m2, astfel încât construcția sa poata începe. Ca-n orice lucrare și de data aceasta au fost încercări de a-l împiedica pe părintele Argatu să-și ducă visul la bun sfârșit. Nu puțini erau cei care îl dușmăneau și se îndoiau de el. Nici palestinienii, nici evreii nu vedeau cu ochi buni construirea unei biserici ortodoxe pe aceste locuri.

Ce să caute picior de creștin acolo? Părintele a fost amenințat că de va ajunge la Ierihon, n-o să scape cu viață si se pare că-n mașina cu care se îndrepta spre locul ales chiar a existat o bombă, însă nu a explodat... Lucrarea Maicii Domnului trebuia dusă la sfârșit.

În ultima parte a vieții, toate călătoriile sale au avut ca scop strângerea de fonduri pentru Ierihon. Întreaga lui agoniseală era trimisă bisericii.

2006 Deshumat după 7 ani, trupul arhimandritul Ilarion Argatu, unul din cei mai mari duhovnici ai României din ultimii 150 de ani este aproape intact deși sicriul a putrezit în totalitate. Credincioșii veniți să se închine la biserica din Boroaia consideră că părintele a fost răsplătit de Dumnezeu pentru faptele bune făcute în viață și pentru patimile suferite pentru păstrarea ortodoxiei creștine a neamului nostru românesc. Trupul era aproape la fel ca atunci când a fost îngropat, în schimb sicriul dispăruse. Nu mai exista. Vestea s-a împrăștiat cu repeziciune printre săteni din Boroaia și din comunele învecinate.

Deși era considerat de către toți cei care-l cunoscuseră „UN SFÂNT” ei au rămas fără cuvinte la auzul veștii. A fost și va rămâne un „SFÂNT” spuneau miile de credincioși veniți din toate comunele din împrejurimi și chiar de la Suceava până la Piatra Neamț pentru a vedea cu ochii minunea. Minune Dumnezeiască, voia lui Dumnezeu! Astfel explicau ei ceea ce s-a întâmplat cu trupul părintelui.

La scurt timp de la deshumare la biserica din Boroaia au sosit zeci de preoți în frunte cu arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților IPS Pimen iar de la deshumare zilnic curg zeci, sute de credincioși pentru a se ruga și închina.

Trupul părintelui Ilarion Argatu cu aprobarea IPS Pimen Suceveanul a rămas deasupra criptei în biserică până când se va hotărâ de către Sfântul Sinod dacă va fi canonizat.[1]

 

Bibliografie:

1 - Eugen Neculai Vrăjitoru, Mari duhovnici ai ortodoxiei contemporane, Editura Sf. Ierarh Nicolae, Brăila, 2014

ARTICOLE SIMILARE

Ioan Iacob Hozevitul

Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960)

Părintele Cleopa

Părintele Cleopa

Arsenie Boca

Arsenie Boca (1910-1989)

Dosoftei Barilă

Dosoftei Barilă