1941 La 6 aprilie, Găești, Județul Dâmbovița, România, s-a născut Gheorghe Zamfir. Este un muzician și compozitor român, supranumit Regele naiului. Zamfir este un maiestru ce a ținut concerte în timpul comunismului din România în numeroase orase ale lumii, reușind să cucerească aplauzele întregii planete. Pe lângă prestigioasa carieră de muzician, se manifestă ca artist și în domeniul literar și al artelor plastice, publicând versuri, eseuri și o carte autobiografică și expunând picturi proprii în țară și în străinătate.
1955 La vârsta de 14 ani, tatăl său îl înscrie la Școala de muzică nr. 1 din București (astăzi Liceul de Muzică Dinu Lipatti), cu intenția de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai a profesorului Fănică Luca, unde demonstrează o abilitate extraordinară pentru acest instrument.
1959 Obține Premiul I și titlul de laureat pe țară, și înregistrează primele compoziții proprii în stil folcloric, cu Orchestra Populară a Radiodifuziunii. Devine cunoscut publicului larg după ce este descoperit de etnomuzicologul elvețian Marcel Cellier, care studia muzica populară românească în anii '60.
1961 După bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București, pe care îl absolvă cu o dublă specializare, în Pedagogie (1966) și în Dirijorat pentru cor și orchestră (1968).
1961-1966 Ca student, în aceasta perioada, călătorește în multe țări europene și câștigă locul I în numeroase competiții internaționale.
1966-1969 Este dirijor al Ansamblului folcloric Ciocârlia din București.
1966 Scoate primul său disc cu casa de discuri Electrecord, care cuprinde compoziții ale sale în cel mai autentic spirit popular, printre care și faimoasele sale piese: Doina de Jale și Doina ca de la Vișina.
1968 Scoate cel de al doilea disc cu Electrecord. Tot in acest an, Gheorghe Zamfir aduce schimbări inovatoare naiului tradițional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând succesiv 22, 25, 28 de tuburi, pentru lărgirea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi). Își asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, și le acordează cu ajutorul unei mici cantități de miere de albine introdusă în tuburi.
1968-1970 Intreprinde primele turnee în Germania de Vest, Elveția, URSS, China, unde obține un succes impresionant.
1969 Pleacă prin demisie de la Ansamblul folcloric Ciocârlia.
1970 Inființează propriul său Taraf concertistic, cu care susține, în 1971, 45 de reprezentații la teatrul de la Gaîté – Montparnasse din Paris, folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor și bas) create de el însuși. Reprezentațiile se bucură de un succes fulminant. Va concerta apoi peste tot în lume, elogiile fiind unanime, din Europa, America de Sud, Canada și SUA, până în Australia, Japonia și Africa de Sud. Este invitat să susțină concerte, în diferite ocazii, de nenumărați șefi de state și personalități, printre care împărăteasa Japoniei, președintele Columbiei și Papa Ioan Paul al II-lea. Primește nenumărate premii și distincții.
1972 Inventează naiul contrabas (30 de tuburi). Reușește să obțină câte nouă tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambușurei. În acest fel devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor și chiar a unor inflexiuni ale vocii umane.
1974 Compune Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă și orchestră, pe care o înregistrează la București cu Orchestra Națională Radio și Corul Madrigal condus de Marin Constantin, sub bagheta dirijorului Paul Popescu.
1975 Scrie "Traitė Du Naï Roumain: méthode de flûte de Pan".
1976 Single-ul său "Eté d’amour" devine unul din hiturile cele mai apreciate ale acestui an. Urmează Păstorul Singuratic, al doilea hit european al său, la care colaborează cu compozitorul și dirijorul german James Last, pe care îl cunoaște într-unul din turneele sale. Ambele cântece anunță venirea unui sunet nemaiîntâlnit până atunci, "jv" care îi atrage recunoașterea internațională. Urmează concerte în SUA, la Carnegie Hall, New York și Kennedy Center, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Canada, Africa de Sud, Scandinavia, Belgia, Franța, Elveția, Austria.
1979 Scrie "Dincolo de sunet - Au-dela de la son", ediție bilingvă, româno-franceză.
1981 Iși lansează discurile pe piața americană. Apar versurile "Drum de spini și de glorii".
1982 Compune prima Rapsodie și primul Concert pentru nai și orchestră, pe care le înregistrează pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, sub bagheta lui Lawrence Foster. Tot in acest an, după o carieră muzicală de succes, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în dizgrația cuplului Ceaușescu. Este nevoit să plece în exil. Cariera sa continuă și în exil, bucurându-se de succes mondial. Primește numeroase premii și distincții.
1984 Compune primul Cvintet pentru nai și cvartet de coarde, numit "Cvintetul Plopilor", pe care îl cântă împreună cu Cvartetul Oxford din Toronto, în transmisie directă la Radio. Compune numeroase lucrări camerale, pe care le execută cu celebrul Cvartet Enescu, în Franța și Germania.
1986 Înregistrează primul disc cu repertoriu baroc, din care amintim Dublul Concert în re minor pentru vioară și oboi de Johann Sebastian Bach, cu British Chamber Orchestra. Tot in acest an, in Canada, din relația cu Susan Nichols, i se naște unicul fiu, Emmanuel Teodor Zamfir, actualmente baterist într-o formație rock din Montreal.
1987 La Conservatorul de Muzica din Hilversum Olanda se înființează prima catedră de nai din lume unde ca profesor de nai a fost naistul roman Nicolae Parvu, fost coleg de clasa de Nai cu Gheorghe Zamfir .
1988-1990 Este primit de trei ori la Vatican. Este primul muzician care a cântat în timpul Misei private a Papei Ioan Paul al II-lea. După moartea Sanctității Sale, creează special pentru comemorarea Sa Conceptul muzical Totus Tuus, un set de piese pentru nai, orgă și grup vocal bărbătesc.
1989 Revenit în România după Revolutie, traversează o perioadă de dificultăți financiare din cauza datoriilor acumulate față de fiscul francez, care îi confiscă posesiunile din Franța pentru că nu și-ar fi plătit impozite de milioane de euro. Acest fapt nu îl împiedică să își continue cariera artistică.
1990 Își continuă seria de concerte și turnee în Franța, Elveția și, mai ales, Turcia, unde este declarat cel mai popular compozitor și artist al secolului XX. Susține concerte la pupitrul Orchestrei Naționale de Folclor, reînființată în luna decembrie 2006 (relansarea oficială a orchestrei are loc în luna mai 2007).
1994 Se căsătorește cu Marie Noëlle, la Paris.
2000 Apare "Binecuvântare și blestem", carte autobiografică.
2001-2005 În aceasta perioada, activează ca profesor asociat la Facultatea de Interpretare Muzicală din cadrul Universității de Muzică din București,unde incepe sa predea timp de patru ani de zile. Cel care insa a pus bazele acestei catedre de Nai la Universitatea de Muzica din Bucuresti a fost profesorul de Nai Cornel Pana, actual stabilit in Elvetia. Gheorghe Zamfir este înlăturat de la catedră în toamna anului 2005, fiind respins prin vot de Consiliul Facultății de Interpretare Muzicală. Ulterior, predă cursuri de nai la Universitatea Valahia din Târgoviște.
2002 Apare "În inima întristată a barocului", versuri . Tot in acest an, in urma unor declaratii antisemite atribuite de revista România Mare, la începutul lunii noiembrie, Statul Israel a refuzat să-i acorde viza de intrarea în țară, în urma unor proteste publice legate de declarațiile antisemite pe care muzicianul le-ar fi făcut. Gheorghe Zamfir a negat aceste declarații și a primit viza de intrare în Israel.
2003 În luna august, Gheorghe Zamfir a revenit în Israel, a vizitat Yad Vashem și a plantat un pom în memoria victimelor Holocaustului. Tot in acest an, confecționează naiul numit Gigantul, având 42 de tuburi, 1,35 m înălțime și 1,2 m lățime.
2005 Pe 24 martie, își susține doctoratul, obținând calificativul summa cum laude pentru teza intitulată Naiul - geneză, evoluție și semnificație, coordonată de profesorul universitar Gheorghe Oprea.
2006 După aproape un deceniu de absență, în ianuarie Gheorghe Zamfir se întoarce în Canada pentru un tur de concerte cu ATHENAEUM STRING Quintet. În programul turneului a fost inclusă o premiera mondială: Anotimpurile de Antonio Vivaldi pentru nai si quintet de coarde in aranjamentul muzical al muzicianului Lucian Moraru, cât și piesele Ciocârlia, Ciobanasul singuratic etc.
2008 Gheorghe Zamfir a imprimat un CD de muzică israeliană, în cinstea aniversării a 60 de ani de la înființarea Statului Israel.
2009 În perioada iunie-august, la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia a fost deschisă expoziția Doi pictori, două epoci, două gândiri, două simțiri, doi români. Gheorghe Zamfir și Petru Beca, cuprinzând lucrări ale lui Gheorghe Zamfir și ale lui Petru Beca, pictor și scriitor din Alba Iulia. Gheorghe Zamfir se exprimă în pictură, având la activ, până în 2007, 4 expoziții de pictură în țară și în străinătate.
2010 Divorteaza de sotia sa, Marie Noëlle.
2014 In acest an, i se acorda Ordinul Republicii Moldova.
În decursul unei cariere muzicale care depășește 50 de ani, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Repertoriul său cuprinde compozitori de la perioada barocă și clasică precum Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Arcangelo Corelli, Antonio Vivaldi, până la contemporani ca John Lennon, Paul McCartney, Billy Joel sau Elton John. Printre acestea se numără: Doina de jale și Doina ca de la Vișina, compoziții pentru nai în spirit popular (1966), Misa pentru Pace, pentru nai, cor, orgă și orchestră (1974), Concert pentru nai și orchestră (1982), Cvintet pentru nai și cvartet de coarde (Cvintetul Plopilor, 1984), Conceptul muzical Totus Tuus, set de piese pentru nai, orgă și grup vocal bărbătesc (2005).
Gheorghe Zamfir este câștigătorul a 120 de discuri de aur și platină, are peste 190 de discuri înregistrate, și are peste 120 de milioane de albume vândute. Este singurul artist european care a câștigat două discuri de aur în SUA și singurul artist român care a câștigat un disc de aur în Ungaria.
De-a lungul întregii cariere, Gheorghe Zamfir primește numeroase premii, distincții și medalii, printre care: Medalia Vaticanului, Ordinul Meritul Cultural al Franței, Titlul de Ofițer și Cavaler al Franței, Belgiei și Luxemburgului, Ordinul Comandorului în Columbia, Diploma Universității Don Bosco din Roma, de două ori, Medalia de aur a Asociației din cadrul Academiei de Artă, Științe și Litere a Franței, de două ori, Premiul Academiei Charles Cros, Premiul Țitera de aur în Franța, Premiul Săgetătorul de Aur, în Italia, Premiul Internațional Omnia pentru întreaga operă muzicală, în cadrul premiilor anuale ale Academiei Internaționale „Mihai Eminescu", ediția 2009.
În domeniul cinematografiei, participă la compunerea coloanei sonore a unor filme, printre care Once Upon a Time in America, al regizorului Sergio Leone, Karate Kid sau, mai nou, Kill Bill.
