Istoria medicinei în Franța datează de pe vremea Imperiului Roman, când medicii romani au construit primele băi publice și au introdus conceptul de igienă personală. În Evul Mediu, Franța a fost un important centru al învățământului medical, iar școli precum Școala de Medicină din Montpellier au fost printre primele instituții medicale din Europa.

În timpul Renașterii, Franța a devenit un centru important al cercetării medicale, iar medicii francezi precum Ambroise Paré și Guy de Chauliac au făcut progrese semnificative în chirurgie. În secolul al XVIII-lea, medicul francez Pierre Fauchard a fondat stomatologia modernă, iar Claude Bernard a adus contribuții importante în domeniul fiziologiei.

În secolul al XIX-lea, medicina a cunoscut o revoluție în Franța, iar Louis Pasteur a adus descoperiri importante în domeniul microbiologiei și imunologiei, inclusiv teoria germelor și dezvoltarea vaccinurilor împotriva unor boli infecțioase. Alți medici francezi precum René Laennec și Paul Broca au dezvoltat instrumente medicale precum stetoscopul și au adus contribuții importante în domeniul anatomiei și neurologiei.

În secolul al XX-lea, Franța a continuat să fie un important centru al cercetării medicale, iar instituții precum Institutul Pasteur și Institutul Curie au jucat un rol important în dezvoltarea tratamentelor și medicamentelor noi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, medicii francezi au fost implicați în rezistența franceză, iar unii dintre ei au contribuit la dezvoltarea unor tehnici chirurgicale revoluționare.

Astăzi, Franța rămâne un important centru al cercetării medicale, iar medicii francezi sunt activi în diverse domenii, de la cercetarea cancerului și geneticii până la dezvoltarea de noi terapii și medicamente. Institutul Național de Sănătate și Cercetare Medicală (INSERM) este una dintre cele mai mari organizații de cercetare medicală din lume și are peste 15.000 de cercetători.