1896 La 21 august, la Piatra Neamt, s-a nascut profesorul Alexandru Pantazi, de la Politehnica din București, ca fiu de institutor. Tatăl său, institutorul Mihai Pantazi, deși licențiat în litere, era un pasionat al matematicilor și un bun pedagog. Alexandru Pantazi a făcut școala primară și liceul la Piatra Neamț, fiind totdeauna premiantul I al clasei. Chiar în clasa a II-a de liceu (anul 1908), a început să rezolve probleme din "Gazeta Matematică". După ce a ajuns în cursul superior de liceu, la secția reală, a devenit unul dintre cei mai asidui corespondenți ai "Gazetei Matematice".
1914 La terminarea liceului, s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, secția Matematici.
1916-1918 Din cauza războiului, Pantazi a trebuit să-și întrerupă studiile, fiind mobilizat ca sublocotenent.
1920 După război, și-a luat licența în matematici cu mențiunea "foarte bine" la Universitatea din București și a plecat imediat la Paris. Aici își trece din nou licența în matematici, la Sorbona, în 1922.
1922 La 12 ianuarie, își prepară teza de doctorat în matematici, pe care o susține. Teza intitulata "Sur applicabilitée projective des hypersurfaces développables". În această teză Pantazi tratează o serie de generalizări ale unor rezultate găsite de profesorul său Elie Cartan, creator în domeniul Geometriei Proiective.
1927 In timp ce Cartan era în vacanța de vara in satul sau natal Dolomicu (Isère), l-a lăsat pe Pantazi acasă la el, la Paris. Aceasta arată, indirect, cât ținea Cartan la Pantazi. Întors în țară, Pantazi a fost numit asistent al lui Gheorghe Țițeica, la Seminarul de Geometrie Analitică. Simultan a funcționat și ca actuar la Ministerul de Industrie și Comerț și profesor la Școala de Statistică și Actuariat.
1929 Alexandru M. Pantazi a fost membru al "Gazetei Matematice".
1940 A fost numit suplinitor de Geometrie Descriptivă și Geometrie Proiectivă la Școala Politehnică din București.
1940 A fost președinte al "Societății Române de Matematici". A fost membru corespondent, apoi titular al Academiei.
1940-1942 Pantazi a ținut la Universitatea din București, Facultatea de Matematici, un curs de Geometrie Superioară și un curs de Aplicații Geometrice ale Analizei.
1942 A făcut parte din delegația de conducere a acestei reviste. El a fost de asemenea membru al "Societății Române de Științe", calitate în care a fost secretar și redactor al buletinului societății.
1943 Prin concurs, a fost numit titularul acestei catedre, unde a profesat până la încetarea sa din viață.
1946-1948 După plecarea lui Petre Sergescu în Franța, Pantazi a suplinit și catedra de Geometrie Analitică de la Politehnica din București si profesor de Algebră și Analiză la Școala Superioară CFR.
1948 La 4 noiembrie, Alexandru Pantazi se stinge din viata, în București.
