1787 Georg Simon Ohm s-a nascut la 16 martie, la Erlangen, Germania, in familia unui maistru lacatus. Mama i-a murit cand era inca mic. In pofida faptului ca nu prea avea de lucru in atelier, tatal studia matematica si fizica din diferite carti si, cand fiul a inceput sa mearga la liceu, a trezit in el interesul pentru aceste stiinte si i-a dat primele cunostinte in domeniul rspectiv.
1803 La varsta de 16 ani, Ohm a inceput sa studieze matematica, fizica si filosofia la Universitatea din Erlangen. Din lipsa de mijloace financiare a fost nevoit sa-si intrerupa studiul dupa un an si sa-si caute un loc de munca. A devenit profesor de matematica la Nidau in Elvetia, apoi la Neuchatel. Ulterior s-a intors la Erlangen, unde a terminat studiile.
1813 A obtinut doctoratul. Un timp a ramas la Universitate ca docent particular, dar din cauza conditiilor materiale precare a trebuit sa plece din nou si sa accepte un loc de profesor de fizica si matematica la gimnaziul real din Bamberg.
1717 A plecat la gimnaziul din Koln, unde a realizat cele mai importante descoperiri. In cabinetul de fizica, cu aparate modeste si imperfecte, a efectuat experiente prin care a verificat tot ce se cunostea pe atunci cu privire la efectele curentului electric. Experientele erau complicate de instabilitatea tensiunii electromotoare si de rezistenta interna a elementului Volta. De aceea la sfatul lui Poggendorf, a folosit un element termoelectric din sarma de bismut si cupru.
Aceasta sursa de curent electric avea o tensiune electromotoare constanta, incat Ohm a putut studia influienta rezistentei diversilor conductori asupra curentului electric. Initial si-a publicat rezultatele experientelor in referate scurte. Cea mai importanta descoperire a lui, dupa care intensitatea curentului electric este direct proportionala cu tensiunea si invers proportionala cu marimea care depinde de dimensiunile si caracterului conductorului, a fost numita mai tarziu Legea lui Ohm.
1826 A publicat aceasta descoperire pentru prima data in lucrarea "Stabilirea legii dupa care metalele transmit electricitatea".
1827 Si-a argumentat teoretic legea in monografia "Circuitul galvanic prelucrat matematic".
Legea lui Ohm a fost intampinata cu neincredere si o critica aspra. Mai multi fizicieni nu au fost in stare sa aprecieze corect importanta acestei descoperirii. Ignorarea rezultatelor lucrarii sale, precum si conditiile materiale proaste in care era silit sa lucreze l-au indurerat pe Ohm.
1833 Obtine un loc la Politehnica din Nurnberg unde a petrecut 16 ani. Ar fi vrut sa se intoarca la Universitate dar nu a reusit.
In lucrarile sale, Ohm a demonstrat, printre altele, ca rezistenta electrica este direct proportionala cu lungimea conductorului si conductibilitatea medie si invers proportionala cu sectiunea sa tranzversala. A mai demonstrat, de asemenea ca sarcina dintr-un circuit se misca prin toata sectiunea, nu numai la suprafata. Ulterior, Ohm s-a orientat spre cercetarea fenomenelor acustice si optice.
1849 I s-a indeplinit visul de demult: a fost invitat sa predea ca profesor de fizica la Universitatea din Munchen. Ohm a lucrat scurt timp la Universitate, numai cinci ani.
1854 La 7 iulie, dupa o scurta boala, a murit. Nu a fost casatorit si a trait toata viata in conditii modeste.
Ohm este unitatea de masura a rezistentei electrice. A fost denumita astfel in cinstea lui Georg Simon Ohm. 1 ohm este rezistenta conductorului electric prin care trece un curent continuu de 1 amper, cand la capetele sale este aplicata o tensiune constanta de 1 volt.
