1840 Seful Joseph s-a nascut in Wallowa Valley, in teritoriile Oreganului de est, SUA. A fost conducatorul tribului Nez Perce, a fost unul dintre liderii rezistentei amerindienilor impotriva inaintarii albilor in vestul Statelor Unite si si-a condus oamenii intr-un mars epopeic (care s-a incheiat insa tragic) in cautarea unui adapost in Canada condusa de britanici. Nascut cu numele indian In-Mut-Too-Yah-Lat-Lat (Tunetul care vine pe pamant dinspre apa), Seful Joseph a fost fiul unui indian convertit la catolicism.
1873 La urmat pe tatal sau la conducerea tribului Nez Perce. Desi initial acest trib puternic fusese in relatii bune cu noii colonisti, avansarea continua a albilor in regiunea Pacificului de Nord-Est, fapt ce i-a facut pe unii dintre conducatorii triburilor sa conteste valabilitatea tratatelor incheiate cu guvernul Statelor Unite, sustinand ca sefii de trib care fusesera delegati pentru incheierea lor nu reprezentasera corect interesele triburilor. Tratatul Stevens, negociat in 1855, prevedea infiintarea unei mari rezervatii in Oregon si Idaho, dar in Oregon a fost descoperit aur, in 1863, si aproape noua zecimi din teritorii au fost cerute inapoi. Nici Seful Joseph si nici tatal sau nu participasera la aceasta ultima negociere.
1877 In acest an au izbucnit ostilitatile, dupa ce guvernul Statelor Unite i-a fortat pe cei din tribul Nez Perce sa isi paraseasca tinutul natal din Wallowa Valey, in Oregon, si sa se mute in Idaho. Seful Joseph a acceptat initial, dar s-a razgandit cand cativa dintre vitejii sai au ucis un grup de albi. Temandu-se de razbunarea armatei, s-a hotarat sa conduca in jur de trei sute de luptatori si pe familiile acestora intr-un loc sigur, in Canada. Intre 17 iunie si 30 septembrie, refugiatii au parcurs peste 2250 de kilometrii din Oregon, trecand prin Washington si Idaho, pana in Montana, reusind sa evite armata care se afla pe urmele lor, armata compusa din soldati obisnuiti si companii auxiliare formate din indiei. Joseph avea sa iasa invingator in cel putin patru ciocniri majore si zeci de ciocniri marunte, desi armata urmaritoare era de cel putin zece ori mai numeroasa. Rolul lui Joseph era mai degraba al unui conducator, nu al unui comandant militar. Desi jurnalistii americani s-au grabit sa-l numeasca "Napoleon ce-l Rosu", razboinicii erau condusi, de fapt, de catre fratele lui mai tanar, Olikut, iar strategia era opera unui alt sef de trib, numit Oglinda (1832-1877) care fugise la randul sau din rezervatia din Idaho pentru a i se alatura Sefului Joseph. Dramatica odisee a tribului a castigat multa admiratie printre oamenii vremii, nu numai datorita calitatilor de lider si a exemplului dat de Seful Joseph, dar si pentru grija pe care o manifesta fata de cei mai vulnerabili dintre oamenii lui, pentru oamenia cu care ii trata pe prizonieri si pentru integritatea de care a dat dovada, preferand sa-si faca rost de proviziile de care avea nevoie prin cumparare si nu prin jaf.
Intr-un final, a fost ajuns din urma si inconjurat in muntii Bear Paw, la mai putin 65 de kilometri de granita cu Canada, deci de salvare. Dupa un asediu de cinci zile, Seful Joseph s-a predat, incredintandu-si oamenii in custodia comandantului armatei urmaritoare, generalul Nelson Miles, rostind cateva fraze de o melancolie dureroasa: "Am obosit sa tot lupt. Conducatorii nostrii sunt ucisi".
Mai multi dintre conducatorii care nu au fost ucisi in lupta au reusit sa treaca in Canada. Trimisi, mai intai, intr-un tinut steril, desertic, in Oklahoma, acolo unde multi s-au imbolnavit si au murit, restul supravietuitorilor dintre cei care l-au urmat pe Seful Joseph s-a dus de doua ori la Washington, sa discute personal cu presedintii Statelor Unite, implorandu-i pe acestia sa le permita oamenilor lui sa se intoarca in tinuturile natale. Au primit in schimb cuvinte frumoase, ins doar atat.
1879 Parlamenteaza fara succes cu presedintele Ruthford B. Hayes.
1903 Parlamenteaza fara succes cu presedintele Theodore Roosevelt.
1904 La 21 septembrie, Seful Joseph moare, in rezervatia Colville, Washington. "Ascultati-ma, sefi de trib. Inima mi-e bolnava si trista. Din locul unde sta soarele acum, eu n-am sa mai lupt niciodata." [Brian Mooney, 2008]
Bibliografie:
- Brian Mooney, Mari lideri din antichitate pana in prezent, trad. Liviu Mateescu, Bucuresti, Ed. Lider, 2008
