Gyula (I) din familia Rátót (maghiară: Rátót nembeli (I) Gyula) a fost un baron și proprietar de terenuri maghiar, care a deținut mai multe poziții seculare în timpul domniei regilor Andrei al II-lea și Béla al IV-lea. El a fost fondatorul puterii economice și politice a clanului Rátót.
A fost cel de-al doilea fiu al lui Leustachius Rátót, care a fost voievod al Transilvaniei din 1176 până în 1196. Întrucât Gyula I nu a avut urmași, fratele său Rathold, ispán al comitatului Somogy a dus mai departe numele clanului prin cei doi fii ai săi.
Influența sa a apărut în timpul domniei lui Andrei al II-lea. El a servit ca ispán al comitatului Nyitra (Nitra) în 1214. A ocupat functia de judecător regal între 1219 și 1221, în afară de asta, el a servit și ca ispán al comitatului Keve (Timis, Arad, Caras). El a pierdut funcția în timpul crizei constituționale din jurul Bulei de Aur din 1222. După aceea, a ocupat mai multe funcții de comitat: a fost ispánul Moson (1221), Bihor (Bihar) (1222) și comitatul Vas (1225).
Gyula I a fost numit voievod al Transilvaniei în 1229. În acea perioadă, s-a alăturat ligii printului Béla, care a devenit duce al Transilvaniei în 1226, în urma acordului dintre rege și fiul său, după o serie de conflicte pentru tron. Faptul ar putea juca un rol în trădarea lui, că vărul său, Matthias Rátót, care a ocupat functia ca administrator al Zagrebului, a deținut titlul de cancelar a lui Béla, viitorul rege al Ungariei. Gyula a servit ca voievod până în 1231.
Când Béla al IV-lea a urcat pe tron în 1235, Gyula a fost numit judecător regal pentru a doua oară și a rămas în funcție până la moartea sa în 1239. Pe lângă acesta, el a mai ocupat postu de ispán al comitatelor Cenad (1235) și Keve (1236–1238).
