La începutul secolului al XII-lea, regalitatea maghiară încearcă să înlocuiască voievodatul (specific românesc) cu forma de organizare a principatului, iar voievodul cu un principe, potrivit formei de organizare maghiară şi, în general, din apusul Europei.
Mercurius (maghiară: Merkúr) a fost un nobil distins maghiar și poate primul voievod cunoscut al Transilvaniei, care a deținut funcția în timpul domniei lui Coloman, regele Ungariei. Două hărți regale emise în 1111 și 1113 îl menționează pe Mercurius drept "princeps Ultrasilvanus". Titlul voievodului a fost documentat pentru prima dată in special în 1199.
Întâlnim la conducere pe Mercurius "princeps" in 1103 si 1111-1113. Dar principele era o demnitate nepotrivită cu tradiția de organizare a voievodatului şi nu s-a dovedit viabilă.
Astfel încât, între anii 1113 şi 1176, în documente nu mai apar nici voievozi, dar nici principi, fiind de fapt o lungă perioadă de interregn. La 1176 apare pomenit voievodul Leustachius, ceea ce dovedește că regalitatea maghiară a abandonat ideea principatului.
