Darius I, cunoscut și sub numele de Dîryayas, s-a născut în anul 550 î.Hr., fiind fiul lui Hystaspes. Locul nașterii lui Darius I este asociat cu regiunea Persida, parte a anticului Imperiu Persan, cunoscută astăzi sub denumirea de Provincia Fars din Iran. Darius avea să devină unul dintre cei mai puternici și vizionari conducători ai Imperiului Persan, consolidându-și poziția de „Rege al regilor”, titlu imortalizat în faimoasa inscripție de la Behistun. Această inscripție, sculptată pe un perete stâncos aflat la 60 de metri înălțime, reflectă măreția și puterea regelui Darius, autointitulat „rege în Persia, regele țărilor”, fiu al lui Hystaspes și nepot al lui Arsames, din dinastia ahemenizilor.
Ascensiunea lui Darius I la Tron
În anul 522 î.Hr., Darius a preluat tronul perșilor, învingându-l pe Gaumata, un pretendent la tron care încercase să uzurpe conducerea de la regele Cambyse. Printr-o serie de campanii militare decisive, Darius a înfrânt diverse răscoale, consolidându-și domnia și refăcând imperiul pe care îl moștenise.
Fondarea Persepolisului și Reformele Administrative
Un moment semnificativ al domniei sale a fost începerea construcției orașului Persepolis în jurul anilor 518-516 î.Hr. (potrivit unor cercetători, data exactă variază între 520 și 518 î.Hr.). Situat la poalele Muntelui Milei (Kuh-i-Rahmat), Persepolis a devenit unul dintre cele mai mari orașe ale Imperiului Persan, iar terasa sa uriașă și treptele duble au devenit simboluri ale grandorii regale. Tot în această perioadă, Darius a construit palatul din Susa, care a devenit reședința oficială a monarhului.
Cuceriri și Extinderea Imperiului
În 518 î.Hr., Darius a pornit o expediție în Egipt, unde și-a consolidat controlul prin stabilirea de alianțe cu preoții locali și construirea unui templu în oaza Charga. El a refăcut și canalul dintre Nil și Marea Roșie, încurajând astfel comerțul și dezvoltarea economică. De asemenea, a comandat redactarea unui cod de legi pentru Egipt, o activitate complexă care a durat 16 ani, menită să prevină certurile religioase și răscoalele.
Expansiunea lui Darius nu s-a oprit aici. În 517 î.Hr., a cucerit regiuni precum Horezm, Belucistanul și Afganistanul, stabilind granița imperiului său în Valea Indusului. În 513 î.Hr., a invadat Tracia și părți din Grecia, construind primul pod european peste Dunăre în regiunea ocupată de geți. Această expediție, deși nereușită în a înfrânge sciții din nordul Mării Negre, a rămas o realizare notabilă, fiind descrisă de istoricul grec Herodot, în prima mențiune scrisă despre strămoșii noștri, geții.
Răscoala Grecilor și Bătălia de la Maraton
În 499 î.Hr., orașele-state grecești de pe coasta Asiei Mici s-au răsculat împotriva perșilor, sprijinite de atenieni. Răscoala a fost înfrântă brutal de către Darius, iar în 495 î.Hr., orașul Milet a căzut sub stăpânirea persană. În replică, Darius a decis să pedepsească grecii, ordonând o campanie militară împotriva lor.
Punctul culminant al acestor conflicte a fost Bătălia de la Maraton, în 490 î.Hr., unde armata persană, deși mult superioară numeric, a fost învinsă de greci datorită strategiei lor ingenioase și echipamentului superior. Aceasta a reprezentat o înfrângere semnificativă pentru Darius, dar nu a descurajat ambițiile sale expansioniste.
Moartea lui Darius și Moștenirea Sa
Darius plănuia o nouă expediție împotriva grecilor în 486 î.Hr., dar aceasta a fost întreruptă de o răscoală în Egipt. Înainte de a putea restabili ordinea în această provincie, Darius a murit, probabil în 485 î.Hr. (conform altor surse, în 486 î.Hr.). Sarcina de a continua campania împotriva grecilor și de a restaura supremația persană a fost lăsată în mâinile fiului său, Xerxes I.
Sub domnia lui Darius, Imperiul Persan a atins apogeul puterii sale. Reformele administrative și teritoriale implementate de el au consolidat stabilitatea imperiului, făcându-l cea mai vastă și mai puternică entitate politică din Orientul Mijlociu.
Moștenirea lui Darius I
Darius I rămâne în istorie ca un lider vizionar, cunoscut pentru reformele administrative, expansiunea teritorială și măiestria sa în consolidarea unei guvernări stabile. Construirea Persepolisului, extinderea Imperiului Persan și înfrângerea numeroaselor răscoale interne demonstrează abilitățile sale remarcabile de conducere. De asemenea, relația sa cu Egiptul, campaniile sale militare împotriva sciților și grecilor, precum și abilitatea sa de a înțelege importanța religiei și legislației pentru menținerea ordinii în imperiu, au fost factori esențiali pentru succesul său.
