1802 La 6 ianuarie, la Targoviste, s-a nascut Ioan Radulescu, fiul lui Ilie Radulescu, mic boiernas, functionar militar (capitan de potera, polcovnic de dorobanti) si proprietar, care, mai tarziu, va participa la miscarea lui Tudor Vladimirescu, si al Eufrosinei, fiica lui Al. Danielopol, fost colonel in armata tarista.
1811 In timp ce invata carte greceasca, dupa moda timpului, cu un dascal Alexe, descopera "Alexandria populara" si invata sa citeasca romaneste cu un argat.
1813-1815 Invata mai departe, la Bucuresti, cu dascalul Naum, calugar la "Sf. Niculae" (probabil Naum Ramniceanu).
1815-1818 Urmeaza la scoala greceasca de la Schitu Magureanu, unde continua sa faca incercari poetice. Spre sfarsitul acestei perioade, probabil, descopera versurile lui Atanasie Hristopol, care-i “taie tot cheful de a mai face versuri” si pe care le traduce in intregime.
1818-1820 Urmeaza la scoala romaneasca de la "Sf. Sava", infiintata si condusa de Gh. Lazar.
1820-1821 Ramane la "Sf. Sava", ca ajutor al lui Gh. Lazar, nefiind inclus — nu stim de ce — in grupul primilor patru bursieri trimisi in occident (printre care Eufrosin Poteca).
1822 Dupa plecarea lui Lazar, redeschide scoala de la "Sf. Sava" in conditii grele si — se pare — fara nicio retributie la inceput. Acum au loc probabil primele incercari de traducere din Boileau.
1827 Ia parte activa la infiintarea “Sotietatii literare” patronate de Dinicu Golescu si redacteaza statutele; in sedintele acestei societati va citi pentru prima oara traduceri din Lamartine.
1828 Apare, la Sibiu, "Gramatica romaneasca", dupa modelul gramaticii lui Le Tellier, pregatita se pare de pe la 1820. Principala ei inovatie este reducerea numarului de slove (litere) conform principiului fonetic.
1829 Heliade afirma ca in acest an mor, de ciuma, amandoi parintii; de fapt, mama sa murise mai inainte pentru ca in "Dispozitiile si incercarile mele de poezie" aminteste de tragedia pe care a vrut s-o scrie la moartea mamei, intitulata "Ion țel zalnic", cu pelticia de care s-a vindecat dupa “intrarea la scoala romaneasca“ (1818).
Incepe sa publice gazeta "Curierul romanesc", de o importanta deosebita in formarea limbii si a gustului literar al vremii.
1830 In jurul acestei date, cunoaste pe Young, pe care-l mentioneaza acum in "Curierul romanesc", si — probabil — pe Ossian, din care va traduce inainte de 1837. Apare primul sau volum de versuri: "Meditatii poetice dintr-ale lui A. de la Martin", in care sunt cuprinse si primele poezii originale ("Sonet", "La anul 1830", "Trecutul", "Dragele mele umbre", "Cantarea diminetii", "La moartea lui Carlova" etc.).
1831 Publica traducerea piesei "Fanatismul" sau "Mahomed proorocul", de Voltaire, si "Regulile sau gramatica poeziei", traducere si prelucrare partiala dupa "Cours de litterature, d’histoire et de philosophie...", de Levizac si Moysant, opera eclectica, influentata de Marmontel, La Harpe, Voltaire.
1833 Ia parte — alaturi de Campineanu, Aristia, Voinescu II, Poenaru, fratii Golesti etc. — la infiintarea “Societatii filarmonice”, pe care o sustine organizatoric si baneste; Societatea milita pentru dezvoltarea literaturii, a artelor si a teatrului romanesc, in care scop infiinteaza si o scoala, Scoala filarmonica, unde Aristia era profesor, iar Heliade director.
1836 In acest an, Heliade imagineaza pentru prima data cuprinderea productiei sale poetice, "care isi au o legatura intru sine ca sa faca un tot" ("Serafimul si heruvimul" si "Visul").
Tot acum, se gandeste si la o "colectie de autori clasici", la care visa inca din 1829; s-ar fi publicat 24 de brosuri pe an (Alfieri, Byron, Homer, Vergiliu, Tasso, Hugo etc.). De aici ies traducerile lui Heliade din Byron.
Apare volumul "Culegeri din scrierile lui I. Eliad de proze si de poezie". Tarziu, spre sfarsitul anului, apare primul numar din revista literara "Curier de ambe sexele", care inlocuieste publicatia anterioara a lui Heliade, "Gazeta teatrului national" (1835—1836).
1840 Este descoperita conjuratia lui Mitica Filipescu, care urmarea rasturnarea domnului, si participantii sunt arestati (printre ei Balcescu, M. Serghiescu, Eftimie Murgu). Intre conjurati se aflau si Gr. Alexandrescu si Cezar Boliac, motiv in plus ca Heliade, care dezaproba din principiu orice violenta, sa priveasca cu antipatie miscarea. Din aceasta cauza, "Caderea dracilor", poem scris anterior dupa cum afirma Heliade, dar publicat abia acum (ulterior va fi integrat in "Anatolida"), va fi inteles de contemporani ca o alegorie a evenimentelor.
1844 Publica, in "Curierul romanesc", "Zburatorul", sub titulatura — evident nepotrivita — de “balada”.
1846 Heliade lanseaza faimosul sau proiect de traduceri, care prezinta, dupa proiectul similar al obscurului profesor francez L. Aime Martin, cea mai indrazneata incercare de sistematizare a transpunerii clasicilor universali in romaneste.
1848-1849 Desi, initial se tine departe de pregatirile facute sub mantia “Asociatiei literare”, cand evenimentele se precipita, Heliade se alatura comitetului revolutionar (Balcescu, Rosetti, Ghica, Bratianu, Golestii, Tell etc.). La 9 iunie Heliade citeste proclamatia de la Islaz si intra in guvernul provizoriu, unde se va opune — in cateva puncte esentiale — liniei decise a lui Balcescu. Dupa inabusirea revolutiei, Heliade paraseste tara, ajunge in Franta, la Londra, apoi din nou la Paris, apoi in Grecia, la Constantinopol — unde nu este primit — si se intoarce in Franta. In timpul emigratiei, Heliade pastreaza o atitudine independenta si ostila celorlalti revolutionari (Balcescu, Ghica), incepand sa pozeze in victima a intrigilor si neintelegerii generale.
1851 Se stabileste la Chios.
1859 Se intoarce in tara si isi pune candidatura ca deputat, dar nu va fi ales decat in 1864. Incepe sa publice "Echilibru intre antiteze", opera sa capitala cu caracter filozofic.
1867 Este ales presedinte al Societatii Academice Romane, viitoarea Academie.
1868 Incepe sa-si republice creatia poetica, revazuta, in "Curs intreg de poezie generala" (patru volume, 1868—1870).
1872 La 27 aprilie, moare Ion Heliade Radulescu; funeralii grandioase (vorbesc: G. Sion, Hasdeu, C. Exarcu); este inmormantat in curtea bisericii Mavrogheni, de la Sosea.