Nu se cunoaște anul în care s-a născut Basarab al III-lea Laiotă cel Bătrăn (14??). A fost domn al Țării Românești (între noiembrie - decembrie 1473, 1474, ianuarie 1475 - octombrie 1476, decembrie 1476 - noiembrie 1477).[3] Fiul lui Danciu, nepot al lui Dan al II-lea, așa cum el însuși afirmă într-o scrisoare adresată burgraf-ului Brașovului datată 11 iulie 1475.[2]
Încercarile lui Ștefan cel Mare din 1473, domnul Moldovei, de a crea un front comun român antiotoman, prin instalarea pe tronul Țării Românești a unui domn favorabil acestui proiect nu au fost încununate cu succesul dorit.
La 24 noiembrie 1473, în urma unei campanii victorioase, soldată cu victorii succesive pe pârâul Vodna (un afluent al Prahovei) și la cetatea Dâmboviței, Ștefan cel Mare l-a instalat pe tronul Țării Românești – ocupat până atunci de către Radu cel Frumos – pe Basarab Laiotă cel Bătrân. Tentativa celor circa 13.000 de ostași otomani, însoțiți de un corp de oaste de circa 6.000 de oșteni munteni rămași fideli lui Radu cel Frumos, de a-l reînscauna pe acesta din urmă, s-a soldat cu un eșec militar, langă București, unde Ștefan cel Mare a tras în țeapă pe cei aproape 2.300 de prizonieri. Basarab Laiotă cel Bătrân n-a rezistat decât o lună pentru că Radu cel Frumos se afla pe tron la 23 decembrie, în urma campaniei victorioase a celor circa 20.000 de munteni și cca. 17.000 de turci.
În 1474, Ștefan cel Mare a intervenit de mai multe ori în Țara Românească, al cărei scaun era disputat de către Radu cel Frumos, Basarab Laiotă cel Batran și Basarab cel Tânăr Țepeluș. Datorită acestor intervenții militare, Basarab a mai domnit preț de câte o luna, în august-septembrie și în octombrie, „fragmentând” în acest fel domnia lui Radu cel Frumos. În cele din urmă, după o mică secvență (octombrie-noiembrie/decembrie) Basarab cel Tânăr Țepeluș, instalat cu ajutorul voievodului Transilvaniei a fost înlăturat, tronul a revenit lui Radu cel Frumos, protejatul turcilor, reinstalat de catre Suleyman pașa, beglerbegul Rumeliei (în noiembrie sau decembrie 1974).
În prima jumătate a anului 1475, Radu cel Frumos a fost înlăturat definitiv, iar pe tronul Țării Românești a urcat din nou Basarab Laiotă cel Bătrân.
În 1476, domnia lui Basarab a fost întrerupta de „episodul” Vlad Țepeș de la sfârșitul anului. Ștefan cel Mare, strălucitul învingător de la Vaslui și protector al lui Basarab Laiotă cel Bătrân, s-a hotărât să intervină din nou atunci când domnul Țării Românești și-a schimbat atitudinea, închinându-se sultanului Mahomed al II-lea. Profitând de eșecul marii campanii organizate de otomani contra Moldovei (iunie-august 1476), Matias I Corvin și Ștefan cel Mare au decis de comun acord reinstalarea lui Vlad Țepeș pe tronul Țării Românești, pe care se afla Basarab Laiotă cel Bătrân, care recunoscuse suzeranitatea sultanului otoman. Cei 200 de ostași lăsați de Ștefan cel Mare nu au putut împiedica reîntoarcerea domnului pro-otoman și asasinarea lui Vlad Țepeș.
În 1477, în cele din urmă, tenacitatea lui Ștefan cel Mare va avea ac de cojocul lui Basarab Laiotă cel Bătrân, ce va fi înlocuit cu Basarab cel Tânăr - Țepeluș, la sfarsitul anului. Basarab cel Batran se refugiază în Transilvania de unde organizează mai multe atacuri asupra Ţării Româneşti, soldate cu confiscarea visteriei şi răpirea familiei lui Basarab Ţepeluş. Este ultimul domn care bate monedă proprie, ducaţi asemănători cu cei emişi de Radu cel Frumos.
Înainte de 22 decembrie 1480, Basarab al III-lea Laiota cel Batran moare în Transilvania unde, se pare, că a şi fost înmormântat.