Miercuri, 24 noiembrie 1971, un bărbat identificat ca fiind Daniel Cooper a cumpărat un bilet de 20 de dolari pentru o singură călătorie cu Northwest Airlines pe zborul 305 de la Portland, Oregon la Seattle, Washington. Cooper a fost descris ca având în jur de 40 de ani, purtând un costum, un pardesiu, pantofi maro, o cămașă albă și o cravată neagră. De asemenea, avea asupra sa o servietă și o geantă de hârtie maro.
Înainte ca zborul să decoleze, a comandat un bourbon și un suc de la o însoțitoare de bord. După ce avionul a decolat, Cooper i-a înmânat însoțitoarei de bord un bilet. La început, aceasta l-a pus în buzunar fără să se uite la el, dar apoi Cooper i-a spus: "Domnișoară, ar fi bine să vă uitați la biletul acela. Am o bombă". Cooper i-a spus apoi că bomba se afla în servieta sa și a rugat-o să se așeze lângă el. El a deschis servieta și a dezvăluit tuburi de culoare roșie, înconjurate de o serie de fire.
Cooper i-a spus însoțitoarei de bord să noteze tot ce spunea și apoi să i-o ducă căpitanului. În bilet scria: "Vreau 200.000 (echivalentul a 1.400.000 de dolari in 2022) de dolari până la ora 17.00, în numerar, exclusiv în bancnote de 20 de dolari, puse într-un rucsac. Vreau două parașute în spate și două parașute în față. Când aterizăm, vreau un camion cu combustibil pregătit să alimenteze. Fără chestii ciudate sau voi face treaba."
Agenții FBI au adunat banii de răscumpărare din mai multe bănci din zona Seattle, iar poliția din Seattle a obținut parașutele de la o școală locală de parașutism.
Când Cooper a susținut că cererile sale au fost îndeplinite, a permis tuturor pasagerilor și unei părți a echipajului să părăsească avionul. Cooper le-a spus celor rămași în echipaj să realimenteze avionul și să traseze un curs spre Mexico City, rămânând sub 10.000 de metri. În timpul zborului, Cooper și-a pus o pereche de ochelari de soare negri, care aveau să ajungă în portretul-robot oficial și care au devenit celebri pentru toți cei care investigau cazul. Puțin după ora 20:00 și undeva între Seattle și Reno, Nevada, Cooper a sărit pe ușa din spate a avionului cu două dintre parașute și banii. Nu a mai fost văzut niciodată.
INVESTIGAȚIA
În pofida unei ample vânători și a peste 45 de ani de căutări, nu s-a ajuns la nicio concluzie cu privire la identitatea bărbatului sau la soarta sa după ce a sărit. Acesta este considerat unul dintre cele mai mari cazuri nerezolvate din istoria FBI și a SUA.
În plus față de cele 66 de amprente latente de la bordul avionului, agenții FBI au recuperat cravata neagră cu agrafe a lui Cooper, agrafa de cravată și două dintre cele patru parașute, dintre care una fusese deschisă și avea trei linii de parașută tăiate de pe copertină. Agenții FBI au intervievat martori oculari din Portland, Seattle și Reno și au realizat o serie de portrete robot.
Din cauza numărului de variabile și parametri, a fost dificil să se definească cu precizie zona de căutare. Estimările privind viteza avionului variau, condițiile de mediu de-a lungul traiectoriei de zbor variau în funcție de locația și altitudinea aeronavei și numai Cooper știa cât timp a rămas în cădere liberă înainte de a deschide parasuta. Piloții F-106 ai Forțelor Aeriene nu au văzut pe nimeni sărind din avionul de pasageri și nici radarul lor nu a detectat o parașută desfășurată. În plus, un individ îmbrăcat în negru care sărea noaptea fără lună ar fi fost greu de văzut, mai ales având în vedere vizibilitatea limitată, acoperirea de nori și lipsa iluminatului la sol. Piloții T-33 nu au stabilit contact vizual cu 727.
La 6 decembrie 1971, directorul FBI, J. Edgar Hoover, a aprobat utilizarea unui SR-71 Blackbird al Forțelor Aeriene pentru a reface și fotografia traseul zborului 305 și pentru a încerca să localizeze obiectele pe care Cooper le-a transportat în timpul saltului. SR-71 a efectuat cinci zboruri pentru a reface traseul zborului 305, dar din cauza vizibilității reduse, încercările de fotografiere au eșuat.
Într-o reconstituire experimentală, zburând cu aceeași aeronavă folosită în timpul deturnării în aceeași configurație de zbor, agenții FBI au împins o sanie de 91 kg în aer liber și au reușit să reproducă mișcarea ascendentă a secțiunii de coadă și scurta schimbare a presiunii din cabină descrise de echipajul de zbor la ora 20:13. Extrapolările inițiale au plasat zona de aterizare a lui Cooper într-o zonă situată în cea mai sudică zonă de la marginea muntelui St. Helens, la câțiva kilometri sud-est de Ariel, Washington, în apropiere de Lacul Merwin, un lac artificial format de un baraj pe râul Lewis. Eforturile de căutare s-au concentrat asupra comitatelor Clark și Cowlitz, cuprinzând terenul imediat la sud și la nord de râul Lewis în sud-vestul statului Washington. Agenții FBI și adjuncții șerifului au cercetat pe jos și cu elicopterul suprafețe mari din terenul puternic împădurit. De asemenea, au fost efectuate percheziții din ușă în ușă la fermele locale. Alte echipe de căutare au efectuat căutări cu bărci de patrulare de-a lungul lacului Merwin și al lacului Yale, rezervorul aflat imediat la est. Nici Cooper și nici echipamentul pe care se presupune că îl avea asupra sa nu au fost găsiți.
Folosind avioane cu aripă fixă și elicoptere din cadrul Gărzii Naționale a Armatei din Oregon, FBI a coordonat o căutare aeriană de-a lungul întregii traiectorii de zbor (cunoscută sub numele de Victor 23 în terminologia aviatică americană, dar "Vector 23" în majoritatea literaturii Cooper) de la Seattle la Reno. Deși au fost observate și cercetate numeroase vârfuri de copaci rupte și mai multe bucăți de plastic și alte obiecte care semănau cu copertine de parașută, nu s-a găsit nimic relevant pentru deturnare.
