DEPRESIA ȘI ÎNCERCAREA DE SUICID
Tricia Barker era deprimată. Avea 21 de ani, era la facultate, studia engleza, nu știa ce carieră va urma și, în general, simțea că viața este lipsită de speranță și dureroasă. A încercat să își ia viața îngerând un pumn de pastile cu alcool. S-a trezit 36 de ore mai târziu, tot în camera ei. Nu a spus nimănui că a încercat să se sinucidă, dar a decis să meargă mai departe cu viața ei. Ca un simbol al repunerii vieții ei pe drumul cel bun, a început să se antreneze pentru un maraton de 10 km.
ACCIDENTUL RUTIER
După tentativa de sinucidere, Barker s-a antrenat pentru un maraton de 10 km, ca o modalitate de a-și reveni din depresia profundă. După săptămâni de antrenament, ea era pe cale să participe la cursă când a avut o coliziune frontală. Avea spatele rupt în mai multe locuri, nu-și mai simțea picioarele și avea leziuni interne. Fără asigurare de sănătate, a fost nevoie de aproape 20 de ore pentru a găsi un chirurg care să o opereze. Și-a petrecut acele 20 de ore în spital, fără analgezice și fără nicio ușurare. În cele din urmă pe masa de operație, Barker a fost anesteziată.
EXPERIENȚA EXTRACORPORALĂ
"Anestezistul mi-a pus masca și apoi am ieșit din corpul meu", a spus ea, pocnind din degete pentru a arăta cât de repede s-a întâmplat.
"La acea vreme, eram agnostică și astfel am fost atât de șocată încât spiritul merge mai departe. Am vrut să apar din nou în corpul meu, să mă trezesc și să le spun tuturor prietenilor mei: "Hei, noi continuăm!"", a povestit ea într-un videoclip pe care l-a realizat, împărtășindu-și experiența.
Și-a văzut propriul corp pe masă, cu spatele deschis și cu sânge peste tot. Doi îngeri au venit la ea și au liniștit-o. I-a văzut trimițând lumină prin chirurgi și în corpul ei. În acel moment, a știut că chirurgii vor reuși să îndepărteze resturile din spatele ei și că va putea merge din nou. Dar în acel moment a văzut că monitorul indica că a murit.
În timp ce trupul ei mort zăcea acolo, ea i-a vizitat pe cei dragi și a văzut evenimente care au fost verificate ulterior ca fiind reale.
Tulburată de faptul că și-a văzut trupul acolo mort, neștiind cum ar putea medicii să o resusciteze, nu a mai vrut să privească scena. Cu acest gând, ea a ajuns instantaneu pe hol.
EXPERIENȚE ÎN APROPIEREA MORȚII (NDE)
Aici s-a întâmplat ceva care a făcut ca cazul ei să fie de mare interes pentru cercetătorii experiențelor din apropierea morții (NDE). Ea l-a văzut pe tatăl ei vitreg, un nebun al sănătății care nu se atingea niciodată de dulciuri, luând un baton de ciocolată de la un automat de pe holul spitalului și mâncându-l. Ulterior, s-a verificat că acest lucru s-a întâmplat cu adevărat.
Un astfel de eveniment se numește "percepție veridică". Percepțiile veridice sunt observații pe care o persoană și le amintește dintr-o experiență extracorporală care pot fi verificate independent. Acestea sunt lucruri pe care nu le-ar fi putut cunoaște prin mijloace obișnuite.
Unii oameni de știință, cum ar fi neurologul Kevin Nelson de la Universitatea din Kentucky, încearcă să explice NDE-urile (Near-Death Experience) ca fiind procese din creier similare celor care au loc atunci când o persoană visează sau își pierde brusc oxigenul.
Oamenii de știință au încercat să explice NDE-urile ca fiind procese din creier, dar Dr. Jan Holden spune că niciuna dintre aceste explicații nu poate argumenta fenomenul. Cu toate acestea, Dr. Jan Holden, profesor la University of North Texas și cercetător de lungă durată în domeniul NDE, a identificat aproximativ 100 de cazuri de percepție veridică. Ea a stabilit, prin examinarea a sute de cazuri de NDE, că acest fenomen comun nu poate fi explicat prin tipul de procese obișnuite propuse de Nelson.
"Orice explicație materială care a fost încercată nu explică unele dintre lucrurile care se întâmplă în NDE-uri", a spus Holden într-o conferință înregistrată pe care a ținut-o pentru a-și prezenta cartea "The Handbook of Near-Death Experiences". "Niciunul dintre aceste modele nu poate explica cum a știut Tricia că tatăl ei vitreg cumpara un baton de ciocolată în timp ce ea era inconștientă și era în stop cardiac în sala de operație."
Cazul lui Barker este unul dintre multele cazuri NDE pe care Holden le-a investigat. Unul din cinci oameni care au murit pentru cateva minute sau ore, are o experiență extracorporală la fel de profundă. Mulți oameni nu discută deschis despre acestea, de teama de ridicol. Unii NDE-iști au fost chiar internați la psihiatrie din cauza faptului că au vorbit despre experiențele lor.
Dar Holden a constatat că sănătatea mintală a NDE-iștilor o reflectă pe cea a populației în general. Acești oameni sunt la fel de sănătoși și raționali ca oricine altcineva. Impactul acestor experiențe este extrem de pozitiv. Aproximativ 90 la sută dintre persoanele care au avut o NDE consideră că a fost o experiență plăcută, iar mulți dintre ei se întorc mai fericiți și cu un puternic sentiment pozitiv.
TRECUTUL ȘI VIITORUL
Experiența lui Barker nu s-a încheiat cu batonul de ciocolată. Ea a auzit rugăciunile tăcute ale mamei sale, ale mătușii sale și ale altora. Când a auzit durerea din rugăciunile familiei sale, aproape că a vrut să se întoarcă înapoi. Dar o lumină i-a făcut semn. "Lumina era atât de incredibilă, nu mai simțisem niciodată o astfel de dragoste - dragostea unei mame, dragostea romantică, nimic nu se putea compara", și-a amintit ea. S-a trezit într-un câmp mai real și mai frumos decât orice pe Pământ. Bunicul ei, care murise deja, era acolo cu ea.
Apoi a văzut sute de lumini și a știut că fiecare dintre ele reprezenta un viitor student al ei. Știa că ar trebui să fie profesoară; aceasta ar fi fost calea ei profesională. Nu numai că va preda limba engleză, dar îi va învăța și pe alții despre ceea ce ea a trăit în moarte.
Atât trecutul, cât și viitorul au trecut prin fața ei. Nu erau neapărat evenimentele sau relațiile majore din viața ei cele care erau importante, ci mai degrabă interacțiunile ei cu oamenii care jucaseră roluri mici. Erau oameni cu care nu se legase pentru că îi credea diferiți de ea, dar a văzut că se rugaseră pentru ea și își făcuseră griji pentru ea atunci când era deprimată.
Ea a putut să simtă și să vadă cum acțiunile ei față de ceilalți îi afectau. Holden a spus că aceasta este o experiență comună în timpul NDE-urilor. Adesea, ea îi face pe NDE-iști să se apropie mai mult să țină cont de ceilalți în acțiunile lor, deoarece știu că la sfârșitul vieții lor vor trebui să experimenteze din nou toate sentimentele pe care le provoacă altora.
Deși Barker a simțit remușcări pentru unele dintre acțiunile sale, ea a simțit că îngerii și Dumnezeu nu au judecat-o în mod negativ pentru lucrurile pe care le-a făcut. Ei s-au simțit triști pentru unele dintre alegerile pe care le-a făcut, dar nu au judecat-o în mod negativ. Ei voiau doar ceea ce era mai bine pentru ea. Ea a văzut că atunci când a încercat să se sinucidă avea în jurul ei mai multe căi pe care ar fi putut să le urmeze. Ar fi putut să meargă la oamenii din jurul ei să ceară ajutor.
A văzut că principala alegere pe care ar fi trebuit să o facă era să fie bună cu ea însăși, să se prețuiască și să se trateze cu compasiune. "Când crezi că ești demn de propria iubire, începi să creezi o viață în jurul tău care este mult mai bună", a spus ea.
REÎNTRUPAREA SUFLETULUI
Deși i-a fost greu să își vadă greșelile din viață, experiența generală a fost extrem de fericită. Ea nu a vrut să se întoarcă în corpul ei, dar Dumnezeu i-a spus că trebuie să se întoarcă. Ea i-ar ajuta pe alții să înțeleagă că există o viață de apoi și i-ar ajuta pe oameni să renunțe la frică.
Corpul ei se simțea ca un costum, deoarece și-a dat seama că era doar ceva ce sufletul ei etern va purta pentru o perioadă relativ scurtă de timp pe Pământ. Când s-a strecurat înapoi în corpul ei, s-a simțit atât de limitată după experiența ei transcendentă. Corpul ei se simțea ca un "costum" și, la început, a vorbit despre ea însăși la persoana a treia, ca și cum "Tricia Barker" ar fi fost doar o întruchipare limitată a ființei sale eterne.
Barker și-a revenit după rănile suferite la spate, așa cum văzuse că va face în timpul experienței sale extracorporale. Un an mai târziu, ea a alergat in maratonul de 10 km.
