Nadia Elena Comăneci s-a născut la 12 noiembrie 1961 în Onești, jud. Bacău, România, și a devenit o legendă în lumea gimnasticii. S-a născut în familia lui Gheorghe și Stefania-Alexandria Comăneci. A fost botezată după "Nadejda" (Speranța), eroina unui film. Are un frate mai mic pe care îl cheamă Adrian.
Recunoscută pentru performanțele sale excepționale și pentru că a schimbat istoria sportului, Nadia Comăneci a devenit prima gimnastă din istorie care a primit nota 10 la Jocurile Olimpice de vară din 1976 de la Montreal, Canada.
COPILĂRIA ȘI DESCOPERIREA TALENTULUI
Nadia a fost descoperită de antrenorul Bela Karolyi la vârsta de șase ani în timpul unui antrenament de gimnastică organizat în orașul ei natal. Karolyi a recunoscut imediat potențialul extraordinar al micuței gimnaste și a început să o antreneze la Deva, un centru de gimnastică din România.
Gimnasta cu deosebite calități pentru acest sport s-a făcut remarcată încă din primii ani ai carierei. La 10 ani, cucereste toate cele cinci medalii de aur ale Cupei României, categoria copii, pentru ca exact în ziua când împlinea 11 ani să câștige primul său titlu de campioană absolută a țării. În 1972, la Campionatul Național de Juniori al României, se clasează pe locul 1 pe echipe și locul 1 la individual compus.
În anul 1973, la Internaționalele României, se clasează pe locul 1 la individual compus, locul 1 la paralele inegale, locul 1 la sol, locul 1 la bârnă și locul 1 la sărituri. În competiția ROM vs ITA, se clasează pe locul 1 pe echipe și locul 1 la individual compus. La numai 13 ani, în 1975, participă la Turneul Campioanelor de la Londra unde, pe podiumul de la Empire Pool, cucerește trofeul competiției. În același an, la Campionatele Europene de la Skien (Norvegia), obține 4 medalii de aur și una de argint, devenind cea mai tânără campioană continentală din istorie la individual compus. În competiția preolimpică se clasează pe locul 1 la individual compus, locul 1 la paralele inegale, locul 2 la sărituri, locul 2 la sol și locul 3 la bârnă.
OLIMPIADA DE LA MONTREAL DIN 1976
La vârsta de doar 14 ani, Nadia Comăneci a pășit pe scena olimpică la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și a cucerit lumea cu performanțele sale uimitoare. În timpul competiției, a obținut șapte note de 10, un rezultat considerat de mulți imposibil înainte de acea perioadă. Această performanță extraordinară a contribuit la câștigarea a trei medalii de aur la individual compus, bârnă și paralele, una de argint, cu echipa, și bronz la sol.
Tot în acest an, mai obține locul 1 pe echipe în competiția dintre ROM vs CAN, după care ROM vs USA obține locul 1 pe echipe și locul 1 la individual compus. În competiția Cupa Americii, se clasează pe locul 1 la individual compus. În competiția Cupa Chunichi, obține locul 1 la individual compus, locul 1 la paralele inegale, locul 1 la bârnă, locul 1 la sărituri și locul 1 la sol. La Campionatele Balcanice, se clasează pe locul 1 la individual compus, locul 1 la paralele inegale, locul 1 la bârnă, locul 1 la sărituri și locul 1 la sol.
CARIERA DUPĂ MONTREAL
În 1977, la Internaționalele României, se clasează pe locul 1 la individual compus, iar la Campionatul European se poziționează pe locul 1 la individual compus, locul 1 la paralele inegale și locul 2 la sărituri. La Campionatul Mondial din 1978, se clasează pe locul 2 pe echipe, locul 1 la bârnă și locul 5 la individual compus.
În competițiile Champions All din 1979, se clasează pe locul 1 la individual compus. La Campionatul European obține locul 1 la individual compus, locul 1 la sărituri, locul 1 la sol și locul 3 la bârnă. În Cupa Mondială, se clasează pe locul 4 la individual compus, locul 1 la sărituri, locul 1 la sol și locul 2 la bârnă, iar în Campionatele Mondiale obține locul 1 pe echipe.
În anul 1980, obține la Internaționale locul 1 la individual compus, iar la Jocurile Olimpice de la Moscova, locul 2 pe echipe, locul 2 la individual compus, locul 1 la bârnă, locul 1 la sol și locul 5 la sărituri.
În competiția Universiada din 1981, obține locul 1 pe echipe și locul 1 la individual compus.
RETRAGEREA DIN GIMNASTICĂ
Nadia s-a retras din gimnastică în 1984, ocazie cu care i-a fost decernat Ordinul Olimpic "Colanul de Argint" pentru evoluțiile sale strălucitoare care au uimit și încântat milioane de iubitori ai sportului, transformându-o într-un simbol al gimnasticii mondiale.
După ce s-a retras din viața competițională, Nadia a fost membră a Federației Române de Gimnastică și a ajutat la antrenarea gimnastilor juniori români.
FUGA ÎN STATELE UNITE
A fugit în Statele Unite în 1989, unde locuiește și acum, în Norman, Oklahoma. Își amintește că dictatorul i-a interzis să părăsească țara și a obligat-o să lucreze pe un salariu mic, la Federația de Gimnastică.
Deși era campioană olimpică și prima câștigătoare a notei 10 din istoria gimnasticii, viața ei în România s-a schimbat foarte puțin. Era ținută sub supraveghere de gărzi ale lui Ceaușescu, chiar și atunci când își spăla hainele sau mergea la cumpărături. Fosta gimnastă povestește că viața îi era prinsă într-o capcană. Era atât de speriată încât a amenințat că-și va pune capăt zilelor. Când antrenorii Bela și Maria Karoly au părăsit țara, în 1981, autoritățile au devenit și mai suspicioase. I s-a interzis să mai părăsească vreodată România.
"Când m-am întors la București, mi s-a spus că nu mi se va mai permite niciodată să călătoresc în afara României", povestește Nadia. "Am fost foarte supărată. Faptul că nu fugisem ar fi trebuit să le dovedească autorităților că sunt demnă de încredere".
În noiembrie, a decis până la urmă să fugă din România comunistă. Nadia a povestit cum s-a alăturat unui grup de români care a trecut pe ascuns granița către Ungaria, în toiul nopții. Ore în șir a mers prin zăpadă, însă nimic nu i se părea mai greu ca ultimii ani petrecuți în România. În final, a ajuns în Austria, unde a fost primită ca o campioană. De acolo, Nadia Comăneci a zburat în Statele Unite ale Americii.
PREMII ȘI DISTINCȚII
Cu prilejul aniversării a 90 de ani de existență a Federației Române de Gimnastică, este numită președinte de onoare. În cadrul unei ceremonii din 1998 desfășurate la Washington, a fost recompensată cu premiul "Flo Hyman", pentru merite deosebite în sport.
La Viena, în 1999, a fost declarată sportiva secolului XX. Tot în 1999, Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Națiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internațional al Voluntariatului. În 2000 este distinsă cu Ordinul Național "Steaua României". În martie 2002 a fost aleasă președinte de onoare al Comitetului Olimpic Român.
Fosta mare gimnastă, Nadia Comăneci, a declarat într-un interviu că este bucuroasă că a ales să practice sportul care a consacrat-o și infirmă prejudecata comună conform căreia gimnastele își sacrifică întreaga copilărie pentru a face performanță.
"Oamenii mi-au spus că păream tristă atunci când participam la concursuri, dar eu niciodată nu m-am plâns. În general, lumea afirmă multe lucruri referitoare la viața pe care o duc gimnastele. Se spune că fetele muncesc prea mult și că îndură lucruri mult prea grele pentru vârsta lor. Eu niciodată nu m-am plâns de asemenea lucruri, doar cei din jurul meu o făceau", a spus campioana olimpică de la Montreal.
Nadia Comăneci este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociației Distrofiei Musculare și membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică. A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic, acordat de CIO.
PUBLICISTICĂ
În decembrie 2003, i s-a publicat prima sa carte, "Scrisori către o tânără gimnastă" (în engleză: Letters To A Young Gymnast).
IMPACTUL ASUPRA GIMNASTICII
Nadia Comăneci nu a adus doar aurul în România, ci și o schimbare în modul în care gimnastica era percepută și evaluată. Recepția notelor perfecte de 10 în timpul Jocurilor Olimpice a dus la o revoluție în sistemul de punctaj al gimnasticii, și de-a lungul anilor, s-au introdus noi reguli și sisteme de notare pentru a face competițiile mai echitabile și mai competitive.
CARIERA ȘI CONTRIBUȚIILE URMĂTOARE
După Jocurile Olimpice din 1976, Nadia a continuat să fie o prezență importantă în gimnastică și a participat la alte competiții majore. Ea a fost apreciată pentru tehnica sa impecabilă, grația și contribuțiile sale la evoluția sportului. De-a lungul anilor, Nadia Comăneci s-a implicat activ în promovarea gimnasticii și în sprijinirea tinerelor talente.
VIAȚA PERSONALĂ ȘI AFACERILE
După ce a emigrat în Statele Unite în 1989, Nadia s-a căsătorit cu fostul gimnast american Bart Conner cu care are un băiețel, Paul Dylan. Au devenit unul dintre cele mai faimoase cupluri din lumea gimnasticii. Cei doi au deschis o sală de gimnastică și au rămas implicați în promovarea sportului la nivel internațional.
La botezul lui Paul Dylan din 2006, fiul Nadiei Comăneci și al lui Bart Conner, au fost prezente mai multe vedete. Nume mari precum Placido Domingo, Angela Gheorghiu și partenerul său, Robert Alagna, George Clooney sau Arnold Schwarzenegger au răspuns la invitația romancei. Acestora li s-au alăturat și câteva personalități din România, precum Gheorghe Hagi și soția, Octavian Belu și Mariana Bitang, Viorel Păunescu și alții.
În plus, Nadia Comăneci a fost inclusă în diverse săli ale faimei sportului, recunoscându-i-se astfel contribuția la gimnastică și impactul pe care l-a avut asupra sportului în general.
Prin talentul și dăruirea sa, Nadia Comăneci a redefinit standardele gimnasticii, devenind o sursă de inspirație pentru generații întregi de sportivi și iubitori ai acestui domeniu. Prin realizările sale excepționale și cariera ulterioară, ea rămâne una dintre cele mai mari figuri din istoria sportului mondial.
