1876 La 19 febuarie, în Hobița, comuna Peștișani, județul Gorj, România, s-a născut Constantin Brâncuși. A fost un sculptor, pictor și fotograf român care a făcut carieră în Franța. Este considerat un pionier al modernismului, unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului 20, adesea fiind numit părintele sculpturii moderne. A fost al șaselea copil al lui Radu Nicolae și Mariei Brâncuși.[1]
1883 Pleacă de acasă, dar este găsit de mama sa la Târgu-Jiu și adus la Hobița. Prima clasă primară a făcut-o la Peștișani.
1884 Elev în clasa a II-a a școlii din Brediceni, e pedepsit pentru că scrijelise banca cu briceagul; pleacă și se angajează ucenic la un negustor de butoaie.
1885 Are loc moartea tatălui sau, Nicolae Brancuși; el continuă scoala primară la Brediceni.
1887 Are loc a treia fugă de acasă. Înainte de a-si fi terminat scoala primara, fuge din nou la Targu-Jiu și se angajează ucenic în boiangeria lui Ion Moșculescu, dar e readus la Hobița.
1888 La varsta de 12 ani, Constantin Brâncuși a plecat iarași de acasă și s-a întreținut singur, lucrând pentru început ca băiat de pravalie la Slatina.
1889 Pleacă în Craiova un se angajează în birtul fraților Spirtaru din Piața Gării unde muncește uneori 18 ore zilnic pentru a strange bani. Va ramane aproape 9 ani în capitala Olteniei.
1892 Se angajează băiat de prăvalie la "magazinul de mărfuri și coloniale" al lui Ion Zamfirescu.
1894-1898 În aceasta perioada a urmat Școala de Arte și Meserii din Craiova. Aici învață, pe langă mecanică, tâmplărie, turnătorie, prelucrarea metalelor, rotărie și sculptură în lemn. Obține note excelente.[2]
1898-1902 Urmeaza Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa „Bustul lui Vitellius” obține „mențiune onorabilă”.
1900-1902 Timp de doi ani, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează „Ecorșeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări face ca „Ecorșeul” să fie folosit în școlile românești de medicină, după ce s-au făcut câteva copii.
1903 Primește prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși din București. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul său profesor Dimitrie Gerota, pentru a-l ajuta pe Brâncuși să plătească drumul până la Paris. Plata pentru monument a fost împărțită în două tranșe, prima jumătate fiind plătită înainte ca să înceapă lucrul, iar a doua tranșă după ce Brâncuși a terminat bustul. Când a terminat lucrarea, aceasta a fost prezentată în fața consiliului, dar recepția a fost nesatisfăcătoare, diferite persoane din consiliu având opinii contrarii despre caracteristicile fizice ale generalului, spre exemplu cerând micșorarea nasului, și de asemenea păreri diferite în legătură cu poziționarea epoleților. Înfuriat de inabilitatea consiliului de a înțelege sculptura, Brâncuși pleacă din sala de ședințe în mirarea tuturor, fără a primi a doua jumătate a banilor necesari plecării sale spre Franța, decizând sa parcurgă drumul către Paris pe jos.
Drumul din București spre Paris l-a dus mai întâi prin Hobița, unde și-a luat rămas bun de la mama sa. Și-a continuat drumul, oprindu-se în Viena pentru o perioadă, timp în care a lucrat la un atelier ca decorator de mobilier. În Viena a început să viziteze muzee cu opere de artă inaccesibile în România. Aici a făcut cunoștință cu sculpturile egiptene care i-au influențat opera de mai târziu.
1904 Din Viena a plecat spre München, dar după șase luni o pornește pe jos prin Bavaria și Elveția și până la Langres, în Franța. În apropriere de Lunéville, după o ploaie torențială în care este prins, Brâncuși capătă o pneumonie infecțioasă și, în stare critică, este primit la un spital de maici. După o perioadă de recuperare gândește că nu mai are puterile și nici timpul necesar pentru a parcurge drumul spre Paris pe jos, astfel că ultima bucată a drumului o parcurge cu trenul.
1905 Reușește la concursul de admitere al prestigioasei École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, când, atingând limita de vârstă, părăsește școala. Refuză să mai lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic).
1906 În acest an, Constantin Brâncuși a expus pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon d'Automne din Paris.
1907 Creează prima versiune a „Sărutului”, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu „Poarta Sărutului” parte a Ansamblului Monumental din Târgu-Jiu. Tot în acest an, închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. A început lucrul la „Rugăciunea”, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău.
1909 Revine pentru scurt timp în România și participă la „Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură”. Juriul Expoziției, prezidat de Spiru Haret acordă premiul II, la egalitate, lui Brâncuși, Paciurea, Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion. Colecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura „Somnul” iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice. Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile „Păsări Măiestre”, „Muza adormită”, „Domnișoara Pogany”.
1914 Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzație. Colecționarul american John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice. În același an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncuși va păstra lucrarea în atelier și o va intitula „Fântâna lui Narcis”.
1915 Începe să execute primele lucrări în lemn, printre care „2 Cariatide” și „Fiul risipitor”.
1919 La Paris, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuși.
1920 Participă la expoziția grupării „La Section d'Or” în Franța, la expoziția grupării „Arta română” la invitația lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde semnează manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme.
1921 În revista „Little Review” din New York, apare primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuși, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.
1924 La 30 noiembrie, expune la prima expoziție internațională a grupării „Contemporanul” din București.
1926 Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziție personală a sa.
1940 Până în acest an, activitatea creatoare a lui Brâncuși se desfășoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul „Pasărea în văzduh”, ciclul „Ovoidului” precum și sculpturile în lemn datează din această perioadă. În același timp, Brâncuși participă la cele mai importante expoziții colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda și Anglia.
În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească.
În România, în epoca realismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanții formalismului burghez cosmopolit.
1956 Totuși, în decembrie, la Muzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși din Europa.
1957 În acest an, la 16 martie, în Paris, Franța, marele sculptor Constantin Brâncuși s-a stins din viață, la varsta de 81 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris. La moartea sa, statul român a refuzat să primească moștenirea lăsată de Brâncuși – atelierul său parizian –, considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente. Atelierul lui Brâncuși a revenit statului francez.
1963 Din acest an, au apărut în toate părțile lumii peste 50 de cărți și monografii și mii de studii și articole despre Brâncuși, stabilind în mod definitiv locul lui ca artist genial și chiar ca „unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” (Jean Cassou).
1986 În acest an, a fost publicat volumului lui Radu Varia intitulat „Brâncuși”, unanim considerat drept lucrarea fundamentală consacrată marelui sculptor, publicat mai întâi la New York și a fost ales cartea anului de bibliotecarii americani și de principalele ziare și publicații din Statele Unite. Volumul a fost ulterior publicat la Paris în 1989, și ulterior la Tokio în 1993.
1964 Abia în acest an, Brâncuși a fost „redescoperit” în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu „Coloana (recunoștinței) fără sfârșit”, „Masa tăcerii” și „Poarta sărutului” a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac și fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.[1]
2008 În acest an, statul român a retrocedat una dintre puținele lucrări ale lui Brâncuși aflate in România, "Cuminţenia Pământului", lucrare cumpărată în 1911 de către de inginerul şi iubitorul de artă Gheorghe Romaşcu chiar de la artist. Lucrarea a fost restituită după un proces îndelungat al familiei și este estimată la suma de 20 de milioane de euro.
2009 Cea mai importantă tranzacţie recentă a unei opere de Brâncuşi este adjudecarea la casa Christie's din Paris a sculpturii în lemn "Madame L.R.", pentru preţul de 26 de milioane de euro (fără comisioane şi taxe incluse).
2014 Cea mai recentă vânzare a unei opere de Brâncuşi, organizată la casa Christie's, la New York, în iunie, s-a încheiat cu suma de 5,4 milioane de euro oferită pentru un simplu studiu în ghips al viitoarei capodopere "Sărutul". Tot în acest an, Ministerul Culturii a fost mandatat de Guvernul României să înceapă negocierile legate de cumpărarea sculpturii "Cuminţenia Pământului", care este evaluată la circa 20 de milioane euro şi a fost pusă în vânzare, ministerul fiind invitat să îşi exercite dreptul de preemţiune. Reamintim că lucrarea a fost retrocedată de statul român, în 2009, ca urmare a unui proces lung inițiat de catre Gheorghe Romaşcu.[3]
https://www.youtube.com/watch?v=Kz0UZU-nDx4