1923 La 24 mai, in satul Rusavat, com. Viperesti, jud. Buzau, s-a nascut poetul, eseistul si traducatorul roman Ion Caraion (pseud. lui Stelian Diaconescu).
1930-1934 Urmeaza clasele primare la Ramnicu Sarat.
1934-1942 Urmeaza Liceul „B. P. Hasdeu" din Buzau, unde editeaza pe speze proprii, impreuna cu Al. Lungu, revista de poezie "Zarathustra".
1939 A debutat cu versuri si recenzii, in "Universul literar" si "Curentul literar".
1943 Volumul de debut, "Panopticum", e urmat de alte doua vol. de versuri: "Omul profilat pe cer" (1945) si "Cantece negre" (1946).
1944 Antifascist activ in anii razboiului, redactor la ziarele "Timpul" si "Ecoul", participa la fondarea si aparitia legala a ziarului comunist "Scanteia", fiind concomitent si secretar de redactie al ziarului "Scanteia tineretulu"i, de unde demisioneaza dupa numai cateva luni.
1944-1946 Consilier de presa in Ministerul Artelor si Cultelor.
1945 Colaborator al lui G. Calinescu in redactia revistei "Lumea".
1946-1947 Ingrijitor al "Caietelor de poezie" ale "Revistei Fundatiilor Regale".
1947 Initiator, impreuna cu Virgil Ierunca, al revistei pentalingve "Agora".
1948 Absolveste Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti. Redactor la vechea editura "Cartea Romaneasca", in ultimul an al existentei acesteia.
1950-1955 si 1958-1964 Arestat si condamnat din motive politice.
1958 Condamnat la moarte, Caraion a executat unsprezece ani de detentie la Canal, in inchisorile de la Jilava, Gherla si Aiud, in minele de plumb de la Cavnic si Baia Sprie etc.
1964 Eliberat, revine in viata literara dupa o absenta de aproape doua decenii, o data cu vol. de versuri "Eseu" (1966), si culegerea retrospectiva "Necunoscutul ferestrelor", distinsa cu Premiul „Mihai Eminescu" al Academiei Romane.
Mai primise, anterior, Premiul Editurii Forum pentru volumul "Omul profilat pe cer" (1945) si Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru traducerea volumului "Antologia oraselului Spoon River", de Edgar Lee Masters (1968).
Publica in anii 70, numeroase vol. de versuri, care-l impun in prim-planul poeziei romanesti a timpului: "Cartita si aproapele" (1970), "Deasupra deasuprelor" (1970), "Cimitirul de stele" (1971), "Selene si Pan" (1971), "Muntii de os" (1972), "Frunzele in Galaad" (1973), "Poeme", (1974), "Lacrimi perpendiculare" (1978), "Interogarea magilor" (1978) etc. De factura foarte personala este si eseistica poetului, cuprinsa in vol. "Duelul cu crinii" (1972), "Enigmatica noblete" (1974), "Palarierul silabelor" (1976), "Bacovia.Sfarsitul continuu" (1977), "Jurnal" (I, 1980).
Caraion si-a mai inscris numele - ca antologator, traducator, prefatator - si pe pagina de titlu a unor antologii reprezentative pentru poezia romana (1972), franceza (1974-1976), canadiana (1978) si americana (1979). In afara traduceri (din zeci de autori) incluse in antologiile deja amintite, Caraion a mai semnat traduceri (multe din ele insotite si de prefata) din opera lui Marcel Ayme, Honore de Balzac, Marietta Sahighian, Al. Dumas, Sherwood Anderson, Antoine de Saint-Exupery, Ryunosuke Akutagawa, Anna Ahmatova, Ezra Pound, Raymond Queneau s.a.
A mai semnat prefata la volumelor de Georg Scherg, Mihai Crama, Tudor Arghezi.
1981 Era redactor la revista Romania literara, cand, in vara anului, in urma unor „amenintari si atacuri sovine, inseriate pe luni de zile", este silit sa paraseasca tara, „luand la 58 de ani drumul pribegiei, cu sotia, copilul meu si doua valize".
1983 Stabilit in Elvetia, la Lausanne, editeaza aici revista "2 plus 2", "Don Quichotte" si "Correspondances" (col. de poeme si eseuri in sase lb., similara revista "Agora"); mai colaboreaza la Radio Londra si la revista "Limite" (Paris), "Dialog" (Dietzenbach), "Saptamana miuncheneza", "Contrapunct" (Munchen), "Curentul" (Munchen), "Jalons" (Chambourg-sur-Indre), "Cuvantul romanesc" (Suedia), "Uomini e libri" (Milano), "Izvoare" (Israel), "Revista mea" (Israel), "Gazette de Geneve", "Tribune de Geneve", "American Romanian Academy Journal" (SUA), "Tribune-dimanche" (Elvetia), "Ecriture" (Elvetia), "Le Figaro" (Paris), "PEN Internationale" (Paris)," Lejournal des poetes" (Belgia), "Neue Europe" (Luxemburg), "Grandive" (New York), "Reperes" (Paris), "L Echo sentimentale" (Elvetia) etc.
In strainatate, Caraion a scris versuri in lb. romana si franceza, eseuri si comentarii literare, pamflete social-politice antitotalitare ("Insectele tovarasului Hitler", 1982). Calomniat si injuriat in tara (in rev. "Saptamana"), poetul era, in aceiasi ani 80, comentat si elogiat in strainatate de nume ilustre ale poeziei contemporane, tradus in lb. franceza si engleza.
1986 La 21 iulie, la Lausanne (Elvetia), poetul, eseistul si traducatorul roman Ion Caraion se stinge din viata.
1988 Omagiat postum la Sorbona.
1989 Dupa Revolutie versurile din exil au putut fi publicate si in tara.
1991 Postum apare volumul "Apa de apoi".
