Ion Barbu

NASCUT: 19 martie, 1895
DECEDAT: 11 august, 1961
NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT(Ă) CA: Poet, matematician
3.375 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 3.38 (4 Votes)


1895 La 19 martie, in Campulungul Muscelului, se naste Ion Barbu. A fost un poet și matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Tatal, Constantin Barbilian, magistrat de cariera, mama, cu prenumele Smaranda, (nascuta Soiculescu), fiica de procuror.

1902 Incepe scoala primara la Campulung (Muscel), o continua apoi la Damienesti (Roman) si o duce la capat la Stalpeni (Muscel).

1906 Intra la Liceu in Pitesti, sfarsind apoi ultimele trei clase ale cursului inferior la Campulungul. Lipsa de continuitate a studiilor, in cuprinsul unei aceleiasi scoli, este legata — dupa cum singur o declara mai tarziu — de “soarta de judecator nomad, fara cuscriri ilustre”, a tatalui.

1910 Cursul superior al liceului incepe sa fie urmat de Ion Barbu la Bucuresti, unde are sa stea in gazda, adus la capatul fiecarei vacante de vara de la Giurgiu, de tatal sau, ajuns sa detina acolo functia de prim-presedinte la tribunal. In clasele a V-a si a VI-a, il gasim la liceul “Lazar”, iar in clasele a VII-a si a VIII-a la liceul “Mihai Viteazu”. Elevul, care in cursul inferior facuse fata onorabil la toate materiile, incepe acum sa se desminta din plin. Bun nu ramane pana la urma decat la matematica, pentru care denota cu precocitate aptitudini rare. In Ion Banciu, profesorul sau de matematica, a avut norocul de a gasi omul care sa-l inteleaga si sa-l indrume cum trebuie la momentul potrivit. Marturisindu-si recunostinta, cu prilejul mortii sale, are sa precizeze la un moment dat: "A fost maistrul, omul care m-a format, de la care am invatat esentialul. Ceilalti profesori de matematice, inclusiv cei de la Universitate, nu m-au invatat, m-au informat. Banciu insa mi-a trecut simtul lui de rigoare, mi-a sadit afectul matematic, emotia in fata frumusetii unei teoreme si patima cercetarii, fara de care nu poti fi matematician".

1912 Reuseste, primul pe tara, ca participant la un concurs al “Gazetei matematice”. La Giurgiu, in vacanta de vara, cunoaste pe Tudor Vianu, cu care are sa se imprieteneasca pe viata.



1913 Prietenul Simion Bayer, cu care sta in gazda la Bucuresti, il “incendiaza la flacara versurilor”. De atunci, din clasa a opta, dateaza si primele sale exercitii poetice. "Am inceput sa scriu in vederea unui singur cititor — are sa relateze mai tarziu unui anchetator literar — Tudor Vianu, insa un Tudor Vianu adolescent si mai aparent genial, elev in clasa saptea liceala si tanar maestru. Ne vedeam pe atunci destul de des; urmaream exercitiile lui literare cu un amestec de admiratie si desarta invidie. El compunea si traducea. Am cautat sa-l imit. Am inceput cu un foarte ambitios model, cu "Le mort joyeux" din "Les fleurs du mal". Versul baudelairian m-a demontat; m-am imbarcat in acelasi timp pentru o cariera literara de cincisprezece ani".

1914 Isi da bacalaureatul, cu o comisie de examinare avand ca presedinte pe profesorul G. Titeica. Din toamna, incepe sa urmeze ca student cursurile sectiei de matematica de la Facultatea de Stiinte din Bucuresti.

1916 Odata cu izbucnirea razboiului, trebuie sa isi intrerupa studiile, plecand din Moldova cu toti tinerii de o varsta cu el. Intra in scoala de geniu si isi face apoi stagiul de plutonier la un regiment de pontonieri cantonat pe Prut.

1918 Desconcentrat spre sfarsitul verii, se intoarce la Bucuresti. Vocatia literara incepe acum sa prevaleze la studentul in matematica. La 18 septembrie, Alexandru Macedonski ii publica in "Literatorul" prima poezie, "Fiinta".

1919 Se duce cu toate versurile scrise pana atunci la E. Lovinescu, caruia i se recomanda sub numele “Popescu”. Castigat de la prima lectura, criticul ii face o prezentare calduroasa in "Sburatorul", din 8 decembrie, intr-un articol intitulat "Un poet nou". In revista lui E. Lovinescu, Dan Barbilian isi deschide cariera poetica sub pseudonimul Ion Barbu.



1921 Isi ia, in primavara, licenta in matematica. La sfarsitul verii, ca urmare a unei recomandari facute de profesorul G. Titeica, este trimis cu o bursa in Germania, in vederea pregatirii unei teze de doctorat, in micul oras universitar Goettingen, sub indrumarea profesorului Landau. La numai doua luni de la plecarea din tara, se pomeneste cu bursa suspendata de minister. Nu se intoarce totusi, izbutind sa ramana mai departe, cu subsidii primite de acasa. Poetul isi are justificarile sale pentru ceea ce urmeaza sa se intample cu el in Germania: "Fara nici o obligatie fata de cei ce ma trimisesera acolo, impermeabil la teoria numerelor asa cum o concepea Landau (o intrecere de formule de evaluare asimtotica), in fata unui David Hilbert in plin scapatat, ma las cu totul in voia demoniei literare, calatorind prin frumoasa Niedesrachsenland, dar, mai ales, asimiland misterioasa atmosfera, saturata de meditatiile lui Gauss si Riemann, a acelui orasel pentru totdeauna matematic, in care filiatia cugetarii nu are nevoie de o vehiculare tangibila, ci se transfera imaterial". Privind mai tarziu lucrurile retrospectiv, Ion Barbu are sa se judece cu severitate, din punctul de vedere al matematicianului tradat. "Am gresit desigur fata de legea mea interna. Adevaratu-mi rost era cercetarea exacta. Credeam insa pe atunci in Poesie si aduceam in adancirea ei o veracitate carteziana si o ardoare de navigator".

De Craciun, i se publica in tara, intr-o placheta, poemul "Dupa melci".

1923 Cunoaste, la Tubingen, in casa unei prietene, pe Gerda Hossenfelder, fiica unui medic de vaza din Cotbuz, pe atunci studenta in anul intai la chimie, in Berlin.

1924 Se intoarce in tara, fara sa isi fi luat doctoratul pentru care plecase la Goettingen.

1925 La 14 iunie, se casatoreste, la Giurgiu, cu Gerda Hossenfelder, venita ceva mai inainte dupa el, la chemarea lui. Incepe sa isi castige existenta ca profesor suplinitor de matematica la liceul din Giurgiu.

1926 Primeste un post de asistent la catedra de geometrie analitica a profesorului G. Titeica, la Facultatea de Stiinte din Bucuresti.

1927 Toamna, se muta la Bucuresti, unde sfarseste totodata prin a suplini ore de matematica, mai intai la liceul “Spiru Haret” si ceva mai tarziu la “Cantemir”. Radicalismul estetic, la care ajunge cu optiunea pentru un lirism purificat printr-o spiritualizare absoluta, strain deopotriva de orice elemente confesive, anecdotice si discursive, il face sa reactioneze cu o mare violenta critica in plan teoretic, cu cateva diatribe, fata de tot ceea ce i se pare ca vine in epoca, sa contrazica intr-un fel sau altul conceptul sau ultim de poezie, diatribe dintre care cea mai semnificativa ramane "Poetica domnului Arghezi", publicata in “Ideea europeana”, din 1 noiembrie.



1929 Isi ia doctoratul in matematici, cu o teza privind "Reprezentarea canonica a adunarii functiunilor ipereliptice".

Renunta la orele de la liecu, multumindu-se sa ramana cu postul de asistent la facultate.

1930 Isi publica volumul de versuri "Joc secund", care este comentat ca un eveniment literar de Al. A. Philippide, Serban Cioculescu, Al. Rosetti, Perpessicius, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu.

1932 In urma unui concurs, pe baza de lucrari, ajunge la facultate conferentiar la catedra de matematici elementare si geometrie descriptiva.

Incepe sa iasa de sub tutela profesorului G. Titeica si sa capete “o constiinta mai clara a limitelor proprii”, datorandu-si "regasirea" de sine, dupa cum singur tine s-o spuna intr-un rand, "cufundarii in opera lui Gauss, Reimann si Klein", ca si unui “contact mai strans cu lumea matematica germana“.

1934 Ia parte la un congres international de matematica, la Praga, unde se imprieteneste cu Wilhelm Blaschke, si apoi la altul, la Pyrmont, in Germania.

1935 Apare mica monografie a lui Tudor Vianu: "Ion Barbu".



1936 Este invitat sa tina prelegeri la universitatile din Hamburg si Goettingen. Ia parte la un congres international de matematica la Oslo.

1938 Tine prelegeri la universitatile din Munster-Westfalia si Viena. Ia parte la un congres international de matematica la Baden-Baden. Cu acest prilej, profita sa se deplaseze si in alte orase din Germania si sa viziteze Olanda.

1942 Este numit profesor la catedra de algebra de la facultate, urmand sa nu se mai ocupe cu precadere, ca pana atunci, de "fundarea axiomatics" sau "grupal-teoretics" a geometriei, ci sa se dedice in exclusivitate problemelor de algebra, pentru ca abia in ultimii ani de viata, din 1958 incolo, sa se reintoarca la geometrie si sa studieze spatiile, care sfarsesc prin a ajunge sa fie desemnate in matematicile contemporane ca "spatii Barbilian".

1956 I se publica, in “Viata romaneasca”, ultima poezie, "Balcescu traind".

1961 La 11 august, moare la spitalul "Vasile Roaita" din Bucuresti, bolnav de cancer la ficat. Biografie realizata de Dinu Pillat.

 



Tags: biografie viata date informatii cronologie Nasteri în 1895 Decese în 1961 Aniversari 19 martie Poeți români Membri ai Mișcării Legionare

  • Created on .
  • Last updated on .
  • Hits: 5794