1941 La 25 decembrie, la Topa Mica, jud. Cluj, s-a nascut poetul roman Ioan Alexandru (pseudonimul lui Ion Sandor). Fiul lui Ioan Sandor si al Valeriei (nascuta Cozar), tarani.
1958-1962 Studii la Liceul „G. Baritiu" din Cluj.
1960 Debut in "Tribuna", cu poezii. Colaboreaza la majoritatea publicatiilor literare cu poeme, note, comentarii, confesiuni.
1962-1968 Studii la Facultatea de Filologie a Universitatii din Cluj si Bucuresti.
1964 Debuteaza editorial cu volumul "Cum sa va spun". Cartile urmatoare ("Viata deocamdata", 1965; "Infernul discutabil", 1967; "Vamile pustiei", 1969, pana la seria "Imnelor") il vor impune definitiv printre poetii de frunte ai generatiei sale. Pe langa volumele originale a realizat si tradus din R. M. Rilke ("Scrisori catre un tanar poet", insemnarile lui Malte Laurids Brigge), Pindar ("Ode") si o traducere a "Cantarii cantarilor", din limba ebraica (1977). Vitalismului exuberant sau viziunii tulburi a unui univers mitizat, din prima perioada, i se va opune mai tarziu atitudinea „ascetica", spiritualizata, a unui cautator de absolut.
1965 Premiul Uniunii Scriitorilor.
1968 In acest an activeaza ca asistent la Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti.
1968-1972 Bursier in Germania, unde il studiaza pe Heidegger. Calatorii in Franta, Grecia, Israel etc.
1973 Doctor in litere, cu teza "Patria lui Pindar si Eminescu".
1981 Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
2000 La 16 septembrie, la Bonn, Germania, poetul roman Ioan Alexandru trece in nefiinta.
