1911 La 15 septembrie, la Adjud, s-a nascut poetul, prozatorul si actorul roman Emil Botta. Fiul lui Theodor Botta, medic, si al Aglaiei (nascuta dei Franceschi, de origine corsicana), directoare de orfelinat. Frate cu Dan Botta. Urmeaza clasele primare la Adjud si Cluj;
1926 La cincisprezece ani fuge de acasa pentru a deveni actor, traieste o vreme in provizorat.
1927 Ocupa o slujba marunta la Institutul de Statistica.
1929-1932 Urmeaza Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti. Peregrinari pe la diferite teatre din capitala si din provincie; actor al Teatrului National din Bucuresti, pe scena caruia realizeaza memorabile interpretari: "Werther" (intr-o dramatizare dupa Goethe), "Iago" (in Othello) si "Macbeth" de Shakespeare, "Unchiul Vania" de Cehov, "Ion in Napasta" de I. L. Caragiale etc.
Pelicula cinematografica ii pastreaza faciesul eteric, halucinat si torturat, privirea de hipnotica intensitate: "Se aprind facliile" (1939), "Viata nu iarta" (1958), "Eruptia (1958), Cand primavara e fierbinte (1960), S-a furat o bomba, (1961), Poveste sentimentala" (1961), "Pasi spre luna", 1963), "Padurea spanzuratilor", (1964), "Rascoala" (1965), "De-as fi Harap Alb", (1965), "Sah la rege", (1965), "Dacii" (1966), "Faust XX" (1966), "Subteranul" (1967), "Columna" (1968), "Mastodontul", (1975), "Premiera" (1976); o mentiune aparte pentru un rol antologic: profesorul Paveliu din "Reconstituirea" (1969); banda magnetica ii pastreaza vocea indescriptibila si inimitabila care, recitand versuri proprii sau ale altor poeti, avea darul de a le insufla un straniu fior oracular. Ca actor, Botta a fost distins cu Premiul de Stat si cu titlul de Artist emerit.
1929 Ca poet, a debutat cu poezia "Strofa ultima" in "Bilete de papaga"l.
1936 O colaborare de relativa continuitate la "Vremea" este fructificata in vol. de debut, "Intunecatul April" (1937).
1937 Premiul Fundatiilor Regale.
1939-1942 O alta prezenta, ceva mai indelungata, in paginile revistei "Universul literar", ii furnizeaza, in buna parte, materia celui de-al doilea vol. de versuri, "Pe-o gura de rai" (1943). Urmeaza o tacere de aproape trei decenii, dupa care ciclul inedit "Vineri" (Versuri, 1971) si vol.
1967 Premiul „M. Eminescu" al Academiei Romane.
1976 Un dor fara satiu aduna roadele unui anotimp tarziu al creatiei, cu nimic mai prejos decat cel initial, caruia-i apartine si proza din "Trantorul" (1938).
1977 La 24 iulie, la Bucuresti, Emil Botta trece in nefiinta.
