1872 La 16 iulie, in com. Cornesti, jud. Iasi, s-a nascut poetul, prozatorul si traducatorul Dimitrie Anghel. Al treilea fiu al lui Dimitrie Anghel (aroman de origine, deputat liberal, arendas si mosier, cel care a introdus „plugul cu abur" si cultura orezului in tara noastra, scapatat in ultima parte a vietii) si al grecoaicei Erifilia (nascuta Leatris).
Copilareste la Iasi si la mosia din Cornesti. Urmeaza scoala primara la Institutul din Caracas.
1879-1883 Urmeaza "Liceul Pedagogic" condus de Al. Lambrior.
1887 Poetul se legase de timpuriu de miscarea socialista, frecventase cenaclul lui Neculai Beldiceanu, era prezent in publicistica ("Adevarul", "Adevarul literar", "Lumea noua", "Viata", "Povestea vorbei", "Literatura si arta romana", "Pagini literare", "Viata literara si artistica", "Viata Romaneasca", "Viata Sociala", "Revista democratiei sociale", "Ramuri", "Flacara", "Rampa" s. a.).
1889 Abandoneaza cursurile incepute la Institutele Unite si la Gimnaziul “Alexandru cel Bun" din Iasi. Din aceasta perioada dateaza un caiet de versuri de factura eminesciana, din care Gherea ii publica doua poezii in "Contemporanul". In anii ce urmeaza calatoreste mult, intai in Italia (unde ia cu sine pe poetul Ion Paun-Pincio), apoi, la Paris (unde s-a aflat la studii, impreuna cu fratii sai), in Italia, Elvetia, Spania si Franta.
1902 Fara titluri de studii, revine in tara. Din acest an colaboreaza la “Samanatorul”.
1903 Debuteaza in vol. cu "Traduceri din Paul Verlaine" (in colaborare cu St. O. Iosif).
1905 Ii apare primul vol. original de poezii, "In gradina".
1906-1907 Indeplineste functii administrative in Dobrogea.
1906-1908 Ajunge membru in redactia "Semanatorului" si, dupa retragerea lui Iorga, chiar in comitetul ei de redactie.
1907 Scrie in colaborare, cu St. O. Iosif, teatru poetic "Legenda funigeilor". Scrie "Cometa".
1909 Ii apare "Fantazii". Scrie poemul istoric "Carmen saeculare".
1909-1910 Editeaza, impreuna cu Mihail Sadoveanu, St. O. Iosif si Ilarie Chendi, revista “Cumpana”.
1910 Scrie "Ciresul lui Lucullus", "Portrete" si creeaza, impreuna cu poetul ardelean, pseud. de succes Anghel Mirea. Traduce din Ibsen, Dumas, Fr. Halm, Theodore de Banville; colaboreaza si cu Leon Feraru, Victor Eftimiu sau I. Minulescu. Aceeasi fire atrasa de boema sau aventura, explica si legatura sentimentala cu Natalia Negru, sotia lui Iosif. Casnicia ce urmeaza e intretaiata de crize de gelozie.
1911 Este inspector la Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, dupa ce fusese o vreme referent la Casa Scoalelor. Apare "Povestea celor necajiti", "Fantome".
1912 Apare "Oglinda fermecata" si "Triumful vietii".
1913 Apare "Steluta".
Temperament impulsiv, inclinat spre extreme, Anghel este insa, in acelasi timp, tentat sa cultive prietenia literara.
1914 Dupa o scena de gelozie, Anghel isi raneste sotia si incearca apoi sa se sinucida. Cateva saptamani mai tarziu, la 13 noiembrie, moare.
Cantonata intr-o zona literara de tranzitie, opera lui Anghel (mai cu seama proza) isi dovedeste, la relectura, modernitatea si ingaduie astazi o depasire a intelegerii scriitorului doar ca „poet al florilor" prin redimensionarea aportului sau la „europenizarea" literaturii romane.
Argumentul biografic este probabil punctul de plecare cel mai tentant si mai stimulator al unei interpretari a lui Anghel. Poetul strabate, aparent, prin toate gesturile vietii sale publice si sentimentale, un destin a carui comentare ar putea sugera o traire in tipare romantice. Ostilitatea fata de prezenta dominatoare a tatalui a indicat unor comentatori similitudini cu situatia, devenita emblematica, a lui Kafka; boema pariziana si cea intretinuta intermitent in tara contureaza existenta poetului in termenii unei vieti subordonate integral unui ideal de arta, in timp ce episodul, oricum tragic, al sinuciderii, cu tot cortegiul de fapte insotitoare, configureaza parcurgerea unei drame ce are, din nou, conotatii romantice. In realitate, se cuvine sa discernem in aparenta unitate boema a vietii lui Anghel, un set de contradictii cu fundamente atat in temperamentul agitat si nelinistit al poetului, cat si in situatia sa literara obiectiva. Reluand faptele si renuntand la speculatie, putem vedea in biografia sa, mai degraba, o reala (desi disimulata) spaima de mediocritate, care, fatal, se dovedeste a fi fost intemeiata cel putin pana la un punct.
Recenzii: Musca si chervanul | |
|
|
