1935 La 2 decembrie, in satul Valeni - Poiana Marului, comuna Malini, raionul Falticeni, judetul Suceava (pe teritoriul fostului judet Baia), s-a nascut Nicolae Labis. Mama, Ana-Profira, invatatoare, este din Topolita, sat vecin cu Humulestii, si bunica ei, Zamfira Blendea, era inrudita cu Stefan si Petrea Ciubotariul, tatal lui Ion Creanga. Tatal Anei-Profira, taran, a murit in luptele de la Marasesti. Surorile Anei-Profira au fost invatatoare. Tatal, Eugen Labis, fiu de brigadier silvic, este absolvent al Scolii Normale din Iasi, indeplinind, din 1931, de-a lungul intregii vieti, menirea de invatator. In afara de Nicolae, familia Labis mai are doua fete: Margareta si Dorina.
1940 Nicolae invata sa citeasca, pe la 5 ani, de la elevii mamei sale. Printre primele lecturi a fost "Capra cu trei iezi". Incepe sa deseneze, anuntand o pasiune si o vocatie.
1942 Incepe cursurile scoalii primare in satul natal, in clasa mamei sale.
1942 Evacuati din pricina razboiului, merg in refugiu, in comuna Mihailesti, satul Vacarea (langa Campulung Muscel), unde va urma clasa a III-a, obtinand numai note de 9 si 10. Colegii de atunci isi amintesc ca scria poezii si scenete si ii placea sa apara in public ca recitator.
1945 In mai, familia se intoarce acasa si se stabileste la Malini.
1946 Se inscrie la Liceul "Nicu Gane" din Falticeni. Bune rezultate scolare (medii finale peste 9,00). Tine un jurnal, "Antologie si informatii literare" (ganduri, conspecte, rezumate), atestand un orizont si un ritm de lectura impresionante. Dintre scriitorii preferati, Creanga (evocat in "Strabunul meu", poema din 1947) si "Sadoveanu", a caror amintire sau prezenta in Falticeni o urmareste, strabatand itinerarele literare ale orasului. Excelent la orele de romana, compunerile sale impresionand atat pe colegi cat si pe profesori. Participa, ca elev, la organizarea de conferinte si sezatori literare, la 13 ani jucand, chiar in "Femeia indaratnica", de Shakespeare, pe o scena improvizata din Poiana Marului. Noi incercari literare (caietele de teme pastreaza, pe ultimele file, numeroase poeme) si dorinta de a fi in public.
1949 Trimite Scanteii Tineretului, "Slove de ziar" si la Posta redactiei se observa ca tanarul corespondent are "mult simt artistic". In noiembrie, acelasi an, incepe sa scrie (pe un caiet de scoala, descoperit 30 ani mai tarziu) nuvela "Carari spre victorie".
1950 In august (la 15 ani), poezia "Muntele canta", din caietul pe care l-a intitulat "Cantecul unui adolescent", este trimisa Vietii romanesti. Revista confirma primirea manuscrisului, notand, in raspunsul semnat de Cristian Sarbu, Mihu Dragomir si Eugen Jebeleanu ca "numai din aceste versuri nu ne-am putut, insa, forma o parere asupra posibilitatilor dumitale" si cere lui Nicoale Labis precizari biografice suplimentare. "Muntele canta" va vedea lumina tiparului in 1972, in "Moartea unui poet".
In noiembrie, are loc consfatuirea tinerilor scriitori moldoveni. Labis este cel mai tanar dintre tinerii participanti. Prezent ca o "minune locala", el uimeste pe cei de fata prin cultura vasta, solida si se impune tuturor prin severa stapanire de sine. La festivitatea finala recita propria sa poezie, "Fii darz si lupta, Nicolae!" (publicata, o luna mai tarziu, in "Iasul nou", unde va semna in continuare drept Nicolae Labis sau Niculai Malin), dar, neimpresionat de succesul obtinut, "paraseste scena triumfator si glacial", cum isi aminteste Lucian Raicu, aflat si el in asistenta. Atent in primul rand la detaliul pur cultural al lumii in care patrunde, Labis pare a-si estompa cu lucida obstinatie prezenta, complacandu-se a fi observator si nu protagonist intr-o arena cu legi de inefabila inflexibilitate cum este arena literara.
1951 In mai, seria succeselor continua in Bucuresti, concursul de limba si literatura romana, matematica si fizica, faza pe tara. Elevul de la Falticeni obtine premiul I la limba romana si fara "nici cea mai mica urma de emotie vizibila" ia cuvantul in numele tuturor concurentilor la festivitatea de inchidere. Profita de venirea in capitala pentru a trece si pe la redactia "Vietii romanesti", unde este intampinat cu bucurie si afectiune.
1951 In iunie, debut bucurestean, "Gazeta de strada" apare in Viata romaneasca, nr. 6.
1952 In ianuarie, este transferat la Liceul "M. Sadoveanu" din Iasi. Conducator al cenaclului literar din scoala. Aici, Labis il cunoaste pe George Margarit, poet si publicist de autentica finete intelectuala, a carui prietenie ii va insoti toata viata. Continua seria "prelucrarilor", de aceasta data din "Lenau" (pornind de la varianta literara facuta de Stefan Siklody) si doua traduceri vor aparea in "Iasul nou". Vara, Labis intrerupe cursurile liceului, pe care il va urma, din 1953, la fara frecventa pentru a da, in august 1954, la Falticeni, examenul de maturitate, cand obtine la limba romana nota maxima.
1952-1954 In urma unui examen de admitere, Nicolae Labis intra la Scoala de literatura "Mihai Eminescu" din Bucuresti. "Vad un baiat de 16 ani, foarte bine legat, mai mult scund, cu o frunte limpede incadrata din toate partile de un par hirsut, neobisnuit de mobil, dar de o mobilitate particulara, stapanita de o distinctie nativa, un baiat care zambeste tot timpul, cu intreaga infatisare, indeosebi cu ochii, si in surasul caruia ingenuitatea se contopeste suav cu o siretenie ironica" (D. Micu). Face parte din a treia serie de "elevi" ai Scolii, alaturi de Ion Gheorghe, Radu Cosasu, Mihai Negulescu, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur, Lucian Raicu, Doina Salajan etc. Cursurile sunt deschise de Petre Iosif, directorul scolii. La festivitate participa, ca invitat de onoare, Mihail Sadoveanu, ce spune tinerilor invatacei: "Daca dintre domniile voastre vor iesi doi sau trei scriitori, atunci va fi bine". Labis, despre care, dupa cum se vede, atat unii colegi, cat si scriitorii stiau ca este poet, invata la clasa de maiestrie a Veronicai Porumbacu. Alti profesori din Scoala: Mihai Gafita (seminarul de creatie), Eusebiu Camilar, Mihai Beniuc, Nina Cassian, Mihu Dragomir (catedra de maiestrie artistica), Tudor Vianu (prelegeri de literatura universala), D. Micu, Ion Oana. Labis este redactor la sectorul de poezie din redactia "Anilor de ucenicie", revista scolii. Din aceasta perioada dateaza "Minimale", caiet incluzand lecturi considerate ca fiind absolut obligatorii pentru un tanar poet: Rilke, Arghezi, Valery, Ion Barbu, Descartes, Hegel, Heraclit, Kant, Horatiu, Proust, Keats, Lukacs etc. Mitul lecturii si al bibliotecii, constituit inca din copilarie, devine dominant in universul spiritual al adolescentului.
1953 In februarie, este pus in discutia colectivului pentru "abateri de la morala si disciplina scolii". In august, sub semnatura Nicolae Malin, in "Iasul nou", apare poemul "Cuvant tovarasului Vladimir Maiakovsks". Citeste enorm si isi cheltuieste toti banii in librarii sau anticariate. O mare descoperire este editia "Eminescu", de Perpessicius, pe care o cerceteaza, impreuna cu cativa colegi prieteni, sub puterea unei fervori intelectuale iesite din comun. La 1 septembrie, de acum dateaza o scrisoare de dragoste (neexpediata, insa), interesanta in primul rand pentru felul matur in care tanarul Labis isi observa si marturiseste "indepartarea" eului liric de cel biograflc: "Draga Lucica, pentru ca pe oameni ii intereseaza orice se petrece cu dansii, afla ca te iubesc neingaduit de mult. Nu te speria, ti-am substituit toate gandurile si de aceea nu cer reciprocitate. Scrisoarea aceasta pot scrie intr-o clipa de totala indeprtare de mine. Este, daca vrei, o farsa pe care cel care judeca o joaca celui indragostit. El este romantic si, asemeni lui Faust din Lenau, se multumeste cu imaginile. Se spune ca cei mai mari satirici erau foarte duiosi. Sunt duios si eu cu obiectul hazului meu, Nicolae Labis. De aceea, nu te purta prea milos cu el. Poate sa-l jigneasca. Nu-l lauda prea mult, din politeta. Poate sa-l supere. Dar intalneste-l din cand in cand. Poate in clipele lui de mare turburare va citi sumedenie din versurile lui scrise pentru tine. Sa nu te temi ca am sa rad de situatia aceasta ridicola. Cand se afla el in hainele noastre, si aceasta se intampla intotdeauna de-o vreme incoace eu nu mai exist. Veti fi deci singuri. Nu te speria, ti-am substituit toate gandurile si vezi, de aceea, nu cer reciprocitate. Pentru ca pe oameni ii intereseaza orice se petrece in legatura cu ei, afla ca te iubesc neingaduit de mult. Nicolae Labis. P.S. Scrisoarea aceasta o trimit eu, cel care judec, rupand o foarte lunga scrisoare de-a lui. Amenintand cu degetul, spun la revedere, caci se pare ca eu am sa dorm un somn cam lung".
1951-1954 O extrem de intinsa productie lirica, gazduita in principalele publicatii culturale si literare ale vremii, va ramane doar acolo, intrucat nici "Primele iubiri", nici "Lupta cu inertia", si nici una dintre editiile aparute intre 1958-1985 nu o vor retine. Sunt poezii urmand, confirmand tematica si retorica lirica a deceniului sase, dar care, citite astazi, fac totusi nota aparte. In monografia sa, Ion Balu observa ca versul in discutie "suna altfel, vocea lui este mai catifelata, mai suava, privirea senina, sufletul candid", asa incat "semnele poetului inzestrat nativ sunt vizibile in crisparile antiromantice, indreptate impotriva sentimentalismului enuntiativ, in efortul de a scoate expresia artistica de sub inraurirea jurnalismului prozaic".
1954 In primavara, pus in discutia organizatiei U.T.M. si, cu 1 vot contra, se hotaraste excluderea sa din organizatie. Sanctiunea nu este, insa, confirmata de organele superioare. Dese vizite la Mihail Sadoveanu. In iunie, la banchetul de absolvire, Labis recita poemul "Varsta de brom" tiparit postum, in 1962. Este angajat in redactia "Contemporanului", apoi a "Gazetei literare". In octombrie, in Viata Romaneasca, apare "Moartea caprioarei". Se inscrie la Facultatea de filologie, dar o paraseste dupa un semestru.
1955-1956 Anii in care sunt scrise piesele lirice majore din creatia poetului. Multe dintre ele, desi publicate in reviste, nu intra in sumarul "Primelor iubiri". Altele, vor ramane in manuscris. Toate, insa, vor patrunde treptat in constiinta publica, odata cu editiile de dupa 1962. Din aceeasi perioada, o traducere partiala, "Au lecteur" si o traducere integrala, "Harmonie du soir", cu o splendida "rezolvare", precum "Ton souvenir en moi luit comme un ostensoir" (Tu mai lucesti in mine precum un rug barbar) din Baudelaire.
1956 In martie, are loc conferinta pe tara a tinerilor scriitori, la care Labis rosteste un cuvant exemplar. Toamna apare "Puiul de cerb", poem pentru copii, precede cu numai cateva saptamani debutul poetic "Primele". Intreg anul fusese si continua sa fie "neverosimil de productiv", caci in timp ce manuscrisul "Iubirilar" isi urma nu foarte dreptele lui cai editoriale, Labis scrie mult, publica, iar proiectul "Luptei cu inertia" il preocupa intens. La 2 decembrie, la putin timp dupa ce, inconjurat de prieteni, sarbatorise aparitia primului sau volum de poezii, Nicoale Labis implineste 21 de ani. La 10 decembrie noaptea, este accidentat de un tramvai in statia de vis-a-vis de Spitalul Coltea. Transportat imediat la spital, are ca diagnostic (serviciul de chirurgie, ora 2.30): "traumatism cranian si al coloanei vertebrale". Spre ziua, este transferat la Spitalul de urgenta. Aici, dimineata, va dicta prietenului sau Aurel Covaci cele 11 versuri dintre care primul este: "Pasarea cu colt de rubin..." Eforturile medicilor, enorma mobilizare sufleteasca a colegilor, cunoscutilor si, bineinteles, prietenilor nu pot opri drumul ireversibil al leziunilor.
1956 La 22 decembrie, la ora 2:00, Nicolae Labis moare. Luni, 24 decembrie, ora 12.00, la adunarea de doliu de la Casa Scriitorilor vorbesc: Eugen Jebeleanu, Gheorghe Tomozei si Paul Georgescu, iar Paul Anghel citeste "Moartea caprioarei". Este inmormantat la cimitirul Bellu dupa ce convoiul face un ocol prin fata mormantului lui Mihai Eminescu. Neoficial, se spune ca Labis ar fi fost impins in fata tramvaiului de catre 2 prieteni, din pura invidie, insa alte zvonuri spun ca acesta ar fi fost ucis de catre Securitate prin intermediul celor 2 prieteni, deoarece Labis incepea sa devina aspru cu regimul comunist, pentru care poetul devenea o amenintare. Chiar si dupa Revolutia din '89, s-a incercat punerea cazului Labis in lumina reflectoarelor, insa orice alta varianta decat cea oficiala a fost respinsa de catre media. In perioada comunista orice investigatie suplimentara ar fi fost suprimata violent de catre regimul comunist, iar familia ar fi suportat consecintele. Se pare ca au fost solicitate documente din arhivele securitatii, de catre rudele scriitorului, insa acestea au creat un mister si mai mare despre moartea briliantului poet, chiar daca membrii familiei cunosc numele persoanelor implicate direct in presupusul asasinat. Gheorghe Tomozei a scris, după anul 1989: "Labiș este primul poet român disident... El a anunțat o pauză feroce între poezie și ideologia zilei. Mai mult decât sigur, închisoarea nu era prea departe pentru el".
1958 La inceput de an, apare "Lupta cu inertia", sub ingrijirea unui colectiv format din Lucian Raicu, Eugen Mandric, Savin Bratu si Aurel Covaci.
1962-1985 Douasprezece editii Labis (cu o spectaculoasa recuperare a manuscriselor), sinteze monografice, studii, articole, numere omagiale in principalele reviste. O idee comuna in acestea din urma: atat pentru contemporani, cat si pentru urmasi, incepand cu generatia care va intra in literatura dupa 1960, Labis este nu numai un model, ci si un reper de constiinte. Casa memoriala a scriitorului poate fi vizitata zilnic in comuna Malini, jud. Suceava.
