1933 La 31 martie, la Ploiesti, s-a nascut Nichita Stanescu. A avut ca parinti pe Nicolae H. Stanescu - nascut la 19 aprilie - si pe Tatiana Cereaciuchin - nascuta la 16 februarie 1910, la Voronej, intr-o familie de conditie nobila din partile Donetului, refugiată apoi in Romania.
1944-1952 Urmeaza Liceul "Sf. Petru si Pavel", devenit "I. L. Caragiale" din Ploiesti.
1952-1957 Absolveste Facultatea de filologie a Universitatii din Bucuresti.
1952 Se casatoreste cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescenta, dar tinerii se despart dupa un an.
1955 Transcrie "Argoticele sale" care nu au fost publicate, fiind vazute ca profund neserioase.
1957 In martie, Nichita Stanescu debuteaza simultan in revistele "Tribuna" si "Gazeta literara" din Cluj cu trei poezii.
1957-1968 Este pentru scurt timp corector si apoi redactor la sectia de poezie a "Gazetei literare" (director Zaharia Stancu).
1960 La sfarsitul anului, debuteaza cu volumul "Sensul iubirii", 112 de pagini de poezii.
1962 La 6 iunie se casatoreste cu Doina Ciurea, a carei dragoste de aproape zece ani va fi subiectul volumului "O viziune a sentimentelor".
1963 Primul pas peste hotare al poetului, in Cehoslovacia.
1964 Apare la inceptul anului "O viziune a sentimentelor", un volum cu care poetul primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaste pe Gabriela Melinescu, in tensiunea relatiei lor, poetul creeaza cele mai explozive opera ale sale.
1965 Apare, in martie, volumul de poezii "Dreptul la timp", 84 de pagini.
1966 Publica "11 Elegii", totate elegiile vor apare anul viitor in prima sa antologie, "Alfa".
1967 Trei carti ale sale sunt tiparite, "Rosu Vertical", antologia "Alfa" si volumul de poezii "Oul si sfera". Poemele sale incep sa aiba o aura melancolica cu o stare de regret.
1969 Tipareste "Necuvintele", 216 pagini de poezii, volum care primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare si volumul de poezii "Un pamânt numit Romania", 150 de pagini. Este numit redactor sef adjunct al revistei "Luceafarul", alaturi de Adrian Paunescu.
1970 - 1973 Este redactor sef adjunct la "Romania literara", revista condusa de Nicolae Breban.
1970 Publica in dulcele stil clasic, 212 pagini de poezii, si a doua sa antologie, "Poezii". Sustine o rubrica lunara in revista "Arges".
1971 Apar in Iugoslavia doua carti traduse, "Belgradul in cinci prieteni", editie bilingva de poezii inedite si "Nereci".
1972 Publica doua noi volume de poezii, "Belgradul in cinci prieteni" si "Maretia Frigului". Pentru volumul de eseuri "Cartea de recitire" obtine pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.
1973 Scoate o antologie numai de poezii de dragoste, "Clar de inima".
1974 In martie, de ziua lui, are o revelatie a mortii sub forma unui ingrozitor tunel oranj - odiseea sa "spatiala" va continua.
1975 Obtine pentru ultima oara Premiul Uniunii Scriitorilor si i se atribuie Premiul International "Gottfried von Herder". Tipareste a patra sa antologie, "Starea poeziei", in populara colectie "Biblioteca pentru toti". E publicist comentator la "Romania literara". Se muta in ultima sa locuinta, Str. Piata Amzei nr. 9.
1977 La 4 martie, poetul incearca, in zadar, sa salveze pe prietenul sau Nicolae Stefanescu, si este lovit de prabusirea unui zid dupa cutremur. In urma socului face o scurta paralizie a partii stangi a corpului care va lasa urme si dupa vindecare.
1978 Publica volumul de poezii "Epica Magna", 216 de pagini, cu care primeste premiul "Mihai Eminescu" al Academiei.
1979 Lanseaza volumul de poezii "Opere imperfecte".
1980 Propus de Academia Suedeza, poetul candideaza la Premiul Nobel alaturi de Elitis, Frisch, Senghor si Borges. Premiul este dat poetului grec Odysseas Elitis. Discul "Nichita Stănescu - o recitare" este scos de "Electrecord".
1981 In august, are prima criza hepatica. Aceste crize vor continua in toamna si poetul se interneaza la spitalul Fundeni.
1982 In februarie moare tatal poetului. Volumul "Noduri si semne", subintitulat "Recviem pentru moartea tatalui" este o selectie din tot ce a scris poetul de la ultima sa aparitie editoriala. In iulie se casatoreste cu ultima sa sotie, Todorita Tarita (Dora). Calatoreste prin Macedonia si Iugoslavia inainte sa-si fractureze piciorul stang, in noiembrie, in Vrancea, care-l va imobiliza in casa sase luni.
1983 Ascunde fata de toti semnele maladiei sale si afiseaza un optimism cu care si medicii sunt uimiti de rezistenta si vitalitatea sa extraordinara. La 31 martie, implinirea a 50 de ani a poetului este aproape o sarbatoare nationala in lumea artei si literaturii. Continua sa apara traduceri a poeziilor sale peste hotare, in mod special in Iugoslavia, unde va avea o criza foarte grava, necesitand interventia medicilor. Mai recita poezii si la Timisoara si la Drobeta-Turnu Severin, la nunta prietenilor sai de familie, pe 9 decembrie. Se intoarce cu trenul, cu greu, la Bucuresti cu Dora si cu tinerii nou casatoriti seara tarziu pe 12 decembrie. Pe la miezul noptii durerile din zona ficatului sunt ingrozitoare si este dus cu salvarea la spitalul de Urgenta unde crizele devin extrem de violente. Poetul se stinge din viata la ora doua si zece minute.
