1926 La 11 ianuarie, la Ismail, Basarabia s-a nascut poetul si traducatorul roman Leonid Dimov, cu rădăcini evreiești, unul dintre precursorii Postmodernismului românesc, membru marcant al grupului onirist. Fiul Nadejdei Dimov.
1929 La varsta de trei ani, s-a stabilit, impreuna cu bunicii, la Bucuresti.
1943 A debutat in Revista Colegiului „Sf. Sava".
1944 Sustine bacalaureatul in urma studiilor urmate la Colegiul „Sf. Sava" din Bucuresti.
A urmat, fara sa-si incheie studiile, cursuri la Facultatile de Litere si Filosofie, Institutul de Teologie si Facultatile de Drept si Biologie din Bucuresti.
1950 A fost exclus din Partidul Comunist Roman, unde activa inca din 1944, dupa ce demisionase inca din 1945.
A lucrat ca redactor la revista "Studentul roman", apoi la "Agerpres", la Institutul Romano-Sovietic si la revista "Arta plastica".
1958 Arestat, pentru insulte la adresa lui Stalin.
1959 A fost eliberat din inchisoarea Jilava.
1964 Reapare cu versuri, in revista "Viata Romaneasca".
1966 Debut editorial cu volumul "Versuri". Reprezentant de frunte al onirismului, lansat in anii 70, pe care l-a si teoretizat, Dimov continua in mod creator directia „balcanismului" lui Ion Barbu" din "Isarlak", fructificand si experienta suprarealista (fara sa cultive „dicteul automat"), intr-o poezie de mare rafinament lingvistic, de o neobisnuita inventivitate imagistica, somptuos-baroca ("7 poeme", 1968; "Pe malul Styxului", 1968; "Carte de vise", 1969; "Semne ceresti", 1970; "Eleusis", 1970, "Deschideri", 1972; "La capat", 1974; "Litanii pentru Horia", 1975; "Dialectica varstelor", 1977; "Tinerete fara batranete", 1978; "Spectacol", 1979; "Vesnica reintoarcere", 1982 ). A tradus din R. M. Alberes, M. Raymond, A. Belii, A. Vesiolii, C. Malaparte, G. B. Marino, M. I. Lermontov, G. de Nerval.
1968, 1977 si 1982 I se acorda Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
1979 I se acorda Premiul Uniunii Scriitorilor.
1987 La 5 decembrie, la Bucuresti, scriitorul roman Leonid Dimov se stinge din viata, la varsta de 61 de ani .
