Cu aproximatie, 450 î.Hr., pare sa fie anul in care s-a nascut Aristofan, in Atena, Grecia. A fost un dramaturg grec, cunoscut pentru comediile sale. Este cunoscut de asemenea drept „Părintele Comediei” sau „Prințul Comediei Antice”. Stim foarte putine despre viata si personalitatea lui Aristofan, dar vremea in care a trait se reflecta in mare masura in piesele lui (unsprezece din cele patruzeci pe care le-a scris s-au pastrat pana in zilele noastre). Atenian de origine, Aristofan s-a aflat in mijlocul vietii orasului sau, piesele sale reprezentand cateva dintre cele mai bune reflectari ale controverselor si preocuparilor din viata din acea perioada. Se spune ca atunci cand Dionysius, tiranul Siracuzei, a dorit sa se informeze in privinta oamenilor si institutiilor din Atena, Platon l-a sfatuit sa citeasca comediile lui Aristofan. S-a nascut in anii cand Pericle introducea reformele care aveau sa marcheze varsta de aur a democratiei ateniene si a trait in perioada de crestere a Atenei ca imperiu si centru al realizarilor intelectuale si culturale. Noua din piesele lui reflecta totusi consecintele tragice ale lungului razboi peloponesiac cu Sparta, care au culminat cu infrangerea Atenei, urmata de declinul ei rapid.
Comediile lui Aristofan tratau problemele cotidiene, cum ar fi politica, literatura si filozofia, care reprezentau o tinta usoara, insa a recurs si la personaje reale, cum ar fi Socrate, Euripide, Eschil si liderul politic atenian Cleon. In timpul spectacolului cu „Norii”, se spune ca Socrate s-a ridicat in picioare in public ca sa demonstreze asemanarea cu masca autorului care il intruchipa pe el. In zilele sale de glorie, Aristofan a avut libertatea de a aborda orice subiect si de a-l trata oricat de jignitor ii permitea imaginatia.
Politica, filozofie, razboi si pace, lupta dintre sexe si conflictul intre generatii, intre varstnici si tineri, toate acestea ii ofera lui Aristofan subiecte pe care are talentul si indrazneala sa le transforme in comedii hilare. Aristofan a ramas o sursa de comic suculent care poate fi prelucrat si remodelat, ecouri ale stilului lui regasindu-se in teatrul lui Berthold Brecht si in selectele banchete intelectuale ale lui Tom Stoppard.
Tintele comice ale lui Aristofan includ si elemente sacre cum ar fi democratia ateniana si sistemul juridic atenian. Cele doua institutii atat de respectate, ca si reprezentantii lor sunt infatisati ca lipsite de orice fel de ideal.
Aproape toate piesele lui Aristofan care s-au pastrat pana in prezent au fost scrise in timpul razboiului peloponesiac, pe care dramaturgul il condamna cu curaj ca nedrept si inacceptabil din punct de vedere moral.
Si-a petrecut ultimii ani intr-un mediu foarte diferit, ostil fata de ideea de deschidere si de senzatia ca „nimic nu e sacru” pe care se intemeiau comediile lui.
Cu aproximatie, 385 î.Hr., pare sa fie anul in care a murit marele dramaturg grec Aristofan. Ultim supravetuitor al marii dramaturgii din secolul al V-lea î.Hr., Aristofan a pus capat prin moartea sa unui secol de realizari dramatice. Daca lui Aristofan nu i se poate atribui meritul de a fi creat comedia, se numara, in schimb, printre primii ei practicieni; piesele sale au supravetuit intacte si ne ofera singurul exemplu de comedie greaca veche, forma aspra, profana si indrazneata din punct de vedere intelectual, care, alaturi de tragedia poetica, a construit cea mai mare realizare a teatrului atenian din secolul al V-lea î.Hr. În comediile lui Aristofan, la fel ca si in tragediile lui Eschil, Sofocle si Euripide, teatrul comic isi gaseste cel mai maret intemeietor si cel mai influent promotor [Daniel S. Burt, 2005].
